Mănăstirea Robaia este o mănăstire ortodoxă de maici şi se află în judeţul Argeş, în comuna Muşăteşti. A fost atestată documentar prima dată în anul 1593, însă se pare că ea datează încă de dinainte de acest an.
Numele său provine de la o întâmplare nefericită care s-a întâmplat pe aceste meleaguri. În urmă cu opt-nouă secole, într-una din nopţile de Înviere, hunii au atacat meleagurile, iar oamenii s-au adăpostit în biserica din sat. Însă au fost găsiţi de huni, iar aceştia i-au omorât pe mulţi dintre ei, iar pe restul i-au luat robi. Schitul a fost ridicat chiar pe locul în care s-a întâmplat tragedia, pentru a cinsti memoria celor ucişi.
Se pare că prima biserică a Mănăstirii Robaia a fost ridicată din lemn de către banul Armega, iar pe locul acesteia, în secolul al XVI-lea, s-a construit una nouă, din zid. Ctitorii au fost Sava Sufarul şi soţia sa, iar în jurul acestei biserici s-a format obştea mănăstirii.
Ctitorul deţinea moşia din jurul schitului, pe care i-a dăruit-o lăcaşului, cu tot cu locuitorii ei, muntele şi pădurile. După ce a murit, soţia sa a închinat lăcaşul Mănăstirii Curtea de Argeş, rămânând aşa până în anul 1864, când a fost aplicată legea secularizării averilor mănăstireşti.
Mănăstirea Robaia a fost refăcută din temelii în anul 1704, după ce a fost distrusă de un incendiu. Câteva zeci de ani mai târziu, lăcaşul a fost condus de Cuviosul Sofronie de la Cioara, unul dintre cei mai înverşunaţi luptători ai ortodoxismului românesc, care s-a opus cu vehemenţă unirii dintre Roma şi Biserica Ortodoxă. Deşi a stat doar doi ani aici, obştea a fost învăţată să trăiască după doctrina paisanismului, care constă în adoptarea unui stil de viaţă care să asigure regenerarea spiritualităţii.
Deşi a avut de înfruntat atât legea lui Cuza, cât şi legea comunistă, Mănăstirea Robaia a fost o învingătoare şi a reuşit să treacă peste aceste piedici. Biserica mănăstirii a fost restaurată de mai multe ori, lucrările fiind necesare atât pentru că timpul şi-a lăsat amprenta peste arhitectură, cât şi din cauza unor evenimente neprielnice.
Planul său este în formă de treflă, exteriorul remarcându-se prin brâurile orizontale duble. Nu are turlă, ceea ce îi accentuează simplitatea. Interiorul este şi el unul deosebit, chair dacă unele dintre picturi sunt şterse, din cauza fumului de la lumânări. Ea a fost realizată în frescă şi o parte din ea a fost refăcută în secolul al XX-lea. Catapeteasma a fost sculptată în lemn şi pare că este acoperită cu o foiţă subţire de aur.
Mănăstirea Roboaia a fost una de călugări de la începuturile sale şi până în anul 1954, când a fost transformată într-una de maici. După căderea regimului comunist, măicuţele s-au chinuit şi au şi reuşit să ridice un adevărat ansamblu. Au fost construite stăreţia şi un nou corp de chilii, dar au fost amenajate şi câteva ateliere, care le-au făcut pe măicuţe cunoscute. Acestea pictează pe lemn, brodesc şi croiesc veșminte preoţeşti, produsele fiind apoi vândute pentru a le asigura traiul.
În trecut, Mănăstirea Robaia a fost unul dintre cele mai importante centre culturale din Muntenia. Au fost copiate nenumărate manuscrise, dar care nu se află în biblitoeca mănăstirii, ci în alte locuri, deoarece Alexandru Odobescu şi apoi Grigore Tocilescu le-au luat de aici şi nu se ştie unde le-au dus.
Printre caligrafii care şi-au exersat talentul la mănăstire, s-au aflat ieromonahul Partenie şi ieroschimonahul Dorotheu, acesta din urmă fiind cunoscut pentru faptul că a copiat Scara Sfântului Ioan Scărarul. Aceasta este una dintre cele mai importante lucrări ale vieţii monahale, fiind citită de obşti mai ales în Postul Mare.
Mănăstirea Robaia este deschisă zilnic pentru cei care vor să participe la slujbe sau doar să o viziteze. Drumul până la mănăstire este foarte bun, fiind asfaltat în urmă cu câţiva ani. Pelerinii care ajung la lăcaş vor fi întâmpinaţi de două porţi din stejar, masive, care au fost realizate de un meșeter popular din zonă.
Pe măsură ce pășești în incinta mănăstirii, ești întâmpinat de liniștea și frumusețea arhitecturii sale. Biserica mănăstirii, cu frescele sale vibrante și iconostasul elaborat, este centrul spiritual unde vizitatorii pot medita și se pot ruga, simțind conexiunea cu trecutul bogat al acestui loc sacru.
