Mănăstirea Sâmbăta de Sus sau Mănăstirea Brâncoveanu este o mănăstire ortodoxă de călugări, situată în comuna Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov. Aşa cum îi spune cel de-al doilea nume, a fost ctitorită de domnitorul Constantin Brâncoveanu şi a primit hramul Adormirea Maicii Domnului.
O primă atestare indirectă a lăcaşului a fost făcută în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, când moşia de la Sâmbăta de Sus aparţinea vornicului Ivaşcu. Mănăstirea Sâmbăta de Sus a fost atestată oficial în anul 1654, când această moşie a fost cumpărată de Preda Brâncoveanu, bunicul lui Constantin. Aici, Preda Brâncoveanu a construit o mică biserică de lemn, care a fost înlocuită mai târziu cu una din zid, construită de nepotul său.
La sfârşitul secolului al XVII-lea, stăpânirea austriacă a încercat catolicizarea romanilor ortodocşi, cu scopul de a-i face să-şi piardă identitatea naţională şi să îi dezbine, pentru a fi, apoi, mai uşor stăpâniţi.
Constantin Brâncoveanu, un adevărat luptător al creştinismului, şi-a sfătuit ardelenii să rămână uniţi, iar în mănăstire a înfiinţat o şcoală de gramatici, un atelier de pictură în frescă şi o mică tipografie, pentru a întări credinţa oamenilor.
Nesupunerea lui Brâncoveanu i-a făcut pe austrieci să încerce să obţină distrugerea mănăstirii, însă fără reuşită. În 1761, au fost distruse mai multe lăcaşuri sfinte, iar Mănăstirea Sâmbăta de Sus a rămas singura aşezare monahală din Țara Făgăraşului, fapt ce i-a adus o mai mare însemnătate.
Din cauza unei datorii, familia Brâncoveanu a rămas fără moşia de la Sâmbăta de Sus între 1772 şi 1802, acest lucru constituind un bun prilej pentru catolici de a distruge mănăstirea în anul 1785. Un secol şi jumătate, mănăstirea a fost lăsată în paragină, mai ales că nu a putut fi distrusă în întregime, datorită zidurilor foarte groase pe care le avea.
Cel de-al doilea ctitor de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus a fost mitropolitul Nicolae Bălan, care şi-a fixat ca scop restaurarea mănăstirii. Lucrările de refacere au început în anul 1926 şi s-au terminat în 1946. Între anii 1962-1964, au avut loc alte reparaţii, când au fost înlocuite acoperişurile, fântâna şi altarul din pădure, iar 14 ani mai târziu, terenul care aparţinea de mănăstire a fost împrejmuit.
Lăcaşul sfânt a supravieţuit şi regimului comunist, iar în anul 1993 au fost finalizate construcţia paraclisului şi a unui complex mănăstiresc. Astăzi, mănăstirea are în jur de 40 de călugări care, pe lângă slujbele religioase, se ocupa cu munca în livadă, în stupărie, păstrăvărie, brutărie şi în atelierele de pictură.
Părintele Arsenie Boca a fost un mare ocrotitor al ortodoxismului şi al românilor. A participat personal la refacerile de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. A amenajat o grădină, unde s-a tras un fir de apă curgătoare, s-au adus pietre mari pentru amenajarea unor mese şi s-au plantat flori şi arbori.
În popor, circulă o legendă legată de părintele Arsenie şi de una dintre pietrele folosite în amenajarea grădinii. Un om s-a dus la acesta ca să îl roage să facă nişte slujbe pentru soţia sa care era grav bolnavă.
Părintele i-a spus bărbatului să se ducă acasă, pentru că nevasta îl va aştepta la poartă şi să îi aducă o piatră mare pe care aceştia o aveau în curte. Deşi nu credea, când a ajuns acasă, bărbatului i s-a întărit credinţa în Dumnezeu atunci când şi-a văzut nevasta sănătoasă, iar cei doi au adus acea piatră la mănăstire. Părintele Arsenie Boca a avut întotdeauna un sfat bun pentru cei care îl căutau, toţi oamenii având un gând bun despre el.
Constantin Brâncoveanu a avut grijă să facă din Mănăstirea Sâmbăta de Sus un adevărat centru cultural, prin înfiinţarea unei şcoli de gramatici şi a unei tiparniţe. Astăzi, mănăstirea adăposteşte Bibiloteca Antonie Plămădeală, având în jur de 35.000 de volume.
Este o bibliotecă deschisă publicului, adresându-se în special preoţilor, monahilor şi studenţilor la Teologie. Mai mult, o parte din manuscrisele şi tipăriturile de aici se află în muzeul mănăstirii, iar cele mai vechi sunt o Evanghelie şi un Octoih din anul 1756. Mănăstirea deţine şi un atelier de pictură din anul 1950, iar numărul icoanelor din colecţie creşte pe zi ce trece.
La Mănăstirea Sâmbăta de Sus a fost construit un adevărat complex muzeal în jurul celei mai importante piese a colecţiei, şi anume biserica brâncovenească. Complexul cuprinde o Icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, mozaicuri în care sunt înfăţişaţi ctitorii lăcaşului sfânt şi o colecţie de icoane adunate din toată ţara.
La început, doar o parte a unei clădiri era menită să funcţioneze ca muzeu, iar astăzi, acesta poartă numele Mitropolitului Antonie, adăpostind colecţii de obiecte de cult, veşminte bisericeşti, cărţi şi manuscrise vechi în diverse limbi şi obiecte de artă populară.
Cele mai valoroase obiecte de aici sunt un act de danie din 1690 semnat de Constantin Brâncoveanu, veşmintele Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş şi epitaful pe care părintele Arsenie a pictat Adormirea Maicii Domnului.
Mănăstirea Sâmbăta de Sus este un alt exemplu grăitor al stilului brâncovenesc, iar călugării de astăzi încearcă să îmbine spiritualitatea cu arta, cultura cu ştiinţa, toate sub forma Academiei Sâmbăta. Aici, se întâlnesc oamenii dornici să discute teme culturale şi religioase, având la dispoziţie întreaga bibliotecă a mănăstirii.
Pe lângă rolul său spiritual, Mănăstirea Sâmbăta de Sus este un punct de atracție turistică major. Facilitățile sale, inclusiv un muzeu și o zonă de cazare pentru pelerini, oferă vizitatorilor oportunitatea de a se cufunda într-o experiență culturală și spirituală profundă.
Accesul la mănăstire este facil, fiind situată la doar câteva ore de mers cu mașina de majoritatea marilor orașe din centrul României. În apropiere, vizitatorii pot explora și alte obiective turistice, cum ar fi Castelul Bran sau orașul Brașov, completând astfel o excursie culturală și istorică bogată.
