Mănăstirea Saon este o mănăstire dobrogeană, aflată la o distanţă de 11 kilometri de Tulcea, în comuna Niculiţel. Nu are o istorie îndelungată, fiind înfiinţată abia în anul 1846, când a îndeplinit rolul de metoc al Mănăstirii Celic-Dere.

Mănăstirea a fost construită atunci când Dobrogea se afla sub stăpânire turcească, iar ctitorii săi au fost câţiva călugări care plecaseră de la Celic-Dere. Aceştia şi-au încropit câteva chilii din chirpici, dar şi un paraclis din acelaşi material, cât să aibă unde să se roage. După ce Dobrogea a scăpat de turci, schitul Saon a început să fie administrat de Episcopia Dunării de Jos, iar călugării rămaşi la mănăstirea căreia îi era închinat au fost mutaţi aici – la scurt timp după acest eveniment, schitul a a devenit de sine stătător.

Biserica cea veche a Mănăstirii Saon a fost construită din chirpici şi lemn, primind hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”. La sfârşitul secolului al XIX-lea, biserica a scăpat nevătămată dintr-un incendiu care a cuprins întreg ansamblul. Pe lângă biserica de lemn, din construcţiile vechi s-a păstrat şi un paraclis, a cărui pictură murală impresionează de la prima vedere. Aceasta a fost executată de două măicuţe şi înfăţişează diverşi sfinţi, precum Sfântul Spiridno, Sfânta Maria Egipteanca, Sfântul Ştefan, Sfântul Ilie, Sfântul Nicolae sau Sfânta Parascheva.

În anul 1909, Mănăstirea Saon este închinată Mănăstirii Cocoș, iar în acelaşi an începe să fie ridicată încă o biserică. Lucrările au durat până după încheierea Primului Război Mondial. La scurt timp după finalizare, biserica a fost grav afectată de un cutremur – turlele s-au prăbuşit, fiind refăcute în anul 1956. Decretul comunist din 1959 a desfiinţat şi această mănăstire, însă ansamblul a fost salvat de la ruinare odată ce a intrat în administraţia Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos.

Biserica mai nouă a Mănăstirii Saon, cea a cărei construcţie a început în anul 1909, poartă hramul „Acoperământul Maicii Domnului”. Planul său este în formă de cruce şi are trei turle: una pe naos şi două pe pridvor. Fresca interioară a fost realizată de părintele Sofian Boghiu, într-o manieră neobişnuită – stilul este inspirat de cel bizantin, însă modul de stilizare al figurilor nu mai este întâlnit în altă biserică. Cei care intră în biserică se pot ruga la fragmente din moaştele Sfinţilor Vichente, Epictet preotul, Maxim Gecul, Astion monahul şi Inochentie mitropolitul. De asemenea, într-o vitrină se află părţi din veșmintele Cuvioasei Parascheva, Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava şi Sfântului Grigorie Decapolitul, dar şi o bucăţică mică din lemnul Sfintei Cruci.

Imediat după căderea regimului, Mănăstirea Saon a fost reînfiinţată şi chiar a fost declarată monument istoric al judeţului Tulcea. Astăzi, lăcaşul este o mănăstire ortodoxă de măicuţe, care aşteaptă în fiecare zi să fie vizitate şi sunt pregătite oricând să povestească istoria acestui loc. Pe lângă cele două biserici, ansamblul mănăstiresc este alcătuit şi din alte corpuri pentru chilii, stăreţie şi arhondaric.

manastirea-saon.jpg

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ