Mănăstirea de rit ortodox Sf. Ierarh Iosif cel Nou se află în satul Partoş din judeţul Timiş şi este o aşezare monahală de călugări.
Prima atestare documentară a mănăstirii datează din anul 1571, când ieromonahul Laurenţiu, aflat în drum spre Braşov şi Alba Iulia, rămâne aici pentru o perioadă de timp şi face o donaţie constând într-o tipăritură din 1562.
În perioada 1750 – 1753, se construieşte biserica, având hramurile „Înălţarea Sfintei Cruci” şi „Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş”. Mănăstirea a fost părăsită ulterior, însă începe să fie locuită din nou în anul 1944, iar după câţiva ani lăcaşul de cult este renovat.
Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş a fost egumen la mănăstirea Sfântul Ştefan din Adrianopol, iar în anul 1650 a devenit mitropolit al Timişoarei. În 1653, se retrage la mănăstirea Partoş, unde va înceta din viaţă în anul 1656.
Moaştele sale vor fi mutate la Catedrala Mitropolitană de la Timişoara, fiind considerat protectorul acestui oraş. Sfântul Iosif cel Nou a fost canonizat la data de 28 februarie 1950 şi este sărbătorit pe 15 septembrie.
Grădinile mănăstirii, bine îngrijite, oferă un spațiu de meditație și reculegere, ideal pentru cei care caută liniște și inspirație.
Mănăstirea organizează periodic evenimente religioase și culturale, atrăgând comunitatea locală și vizitatori din întreaga regiune.
Prin activitățile sale, mănăstirea contribuie la păstrarea și promovarea tradițiilor ortodoxe în Banat, oferind o legătură vitală între trecut și prezent.
