Mănăstirea Slatina este o mănăstire ortodoxă de maici, care se găseşte în localitatea cu acelaşi nume din judeţul Suceava. A fost construită de Alexandru Lăpușneanu, între anii 1553-1564.

Contextul exact în care a fost ridicată Mănăstirea Slatina nu se cunoaşte, însă se spune că domnitorul a construit lăcaşul fiind sfătuit de sihastrul Pahomie. Acesta se ruga într-o mică biserică de lemn, iar când s-a întâlnit cu domnitorul i-a cerut să înalțe o frumoasă mănăstire, chiar pe locul în care un paltin creştea. Lăpușneanu a avut grijă de mănăstirea sa, dăruindu-i multe obiecte de cult, dar şi proprietăţi. De altfel, de-a lungul anilor, mănăstirea a fost înzestrată de mai mulţi boieri şi domnitori cu diverse obiecte, sate sau moşii.

Ca cele mai multe dintre mănăstirile României, Mănăstirea Slatina a întâmpinat şi ea destule obstacole în lunga sa existenţă. După ce Alexandru Lăpușneanu a murit, Ioan Vodă cel Cumplit a lăsat mănăstirea fără bunuri, iar argintăria a folosit-o pentru a bate monede. De altfel, a chinuit şi călugării de aici, pe stareţ îngropându-l de viu atunci când s-a opus dorinţelor lui. Armata lui Ioan Sobieski al III-lea a jefuit-o din nou, iar în timpul războaielor ruso-turce, mănăstirea a fost jefuită şi arsă, fapt ce a dus la părăsirea ei.

Nici anul 1821 nu a fost blând cu Mănăstirea Slatina, având în vedere că a fost din nou incendiată. Eteriştii lui Iordache Olimpiotul s-au refugiat în mănăstire, iar turcii au reuşit să îi prindă – atunci, mulţi dintre călugări au fost omorâţi, iar lăcaşului i s-a dat foc. Doi ani mai târziu, mănăstirea este refăcută, suferind şi câteva modificări în ceea ce priveşte arhitectura. În Primul Război Mondial, în mănăstire a funcţionat un spital militar, însă luptele au ruinat ansamblul mănăstiresc, care a fost refăcut în 1932.

Viaţa monahală de la Mănăstirea Slatina a fost reorganizată în anul 1949, când Patriarhul Justinian Marina l-a desemnat stareţ pe Cleopa Ilie şi l-a trimis la mănăstire cu 30 de călugări. Însă părintele Cleopa va fi nevoit să se retragă în munţi atunci când se va da Decretul comunist. Mănăstirea a fost desfiinţată, fiind redeschisă în anul 1962. Se spune că însuşi Mihail Sadoveanu a intervenit pentru ca acest lucru să aibă loc. Astăzi, la Mănăstirea Slatina vieţuiesc puţin peste 30 de călugăriţe, a căror principală activitate este rugăciunea. Lăcaşul religios este deschis în fiecare zi, iar pelerinii sunt îndemnaţi să participe la slujbe.

Lăcaşul religios a fost important şi din punct de vedere cultural. Veniamin Costachi s-a retras la bătrâneţe aici şi, în ultimii ani de viaţă, acesta a tradus câteva lucrări: „Îndeletnicire despre buna murire” şi trei volume din „Lucrările lui Teodoret de Cyr”. De altfel, Mănăstirea Slatina a fost unul dintre cele mai importante centre culturale ale Moldovei. Lăpușneanu a organizat o bibliotecă impresionantă pentru acele vremuri şi tot el a înfiinţat o şcoală de muzică, dar şi ateliere de broderii, ţesături şi copieri ale cărţilor. De asemenea, la mănăstire, a funcţionat o şcoală gregoriană şi un centru de cultură slavonă, în cadrul căruia cronicarul Isaia a copiat câteva cărţi importante, ca „Letopiseţul de la Putna”, o cronică sârbească, una bulgărească şi un cronograf. Datorită lui, la mănăstire s-a dezvoltat o şcoală de miniaturişti şi caligrafi.

Mănăstirea Slatina se află pe lista monumentelor istorice din judeţul în care se află, fiind compusă din şapte obiective: Biserica „Schimbarea la Față”, paraclisele cu hramurile „Sfinţii Trei Ierarhi” şi „Sfântul Nicolae”, trapeza, fântâna, turnurile şi zidul de incintă. Biserica mare are un plan în formă triconică, fiind împărţită în pronaos, naos şi altar. Turla naosului este decorată cu ocniţe, iar ferestrele prezintă elemente gotice. Zidul de incintă îi conferă mănăstirii un aspect de cetate, fiind înalte şi groase. Paraclisul „Sfinţii Trei Ierarhi” e amenajat în turnul sud-vestic, clopotniţa se află în turnul nord-vestic, iar turnul sud-estic este cunoscut şi drept „Turnul bibliotecii”, pentru că în el se regăsesc mare parte din cărţile mănăstirii.

Trapeza iese în evidenţă prin dimensiunile impresionante, având o lungime de 40 de metri, iar fântâna arteziană este şi ea deosebită. A fost construită încă de pe vremea domnitorului Lăpușneanu, când era alimentată prin sistem de olane, de la izvorul de lângă lăcaş. Săpăturile arheologice efectuate la mănăstire au scos la iveală câteva fragmente din exteriorul fântânii, cum ar fi ghizduri de marmură şi basorelieful care conţine un cap de gorgonă. În curtea Mănăstirii Slatina, se găseşte şi Casa Domnească, construită în stil renascentist şi care, astăzi, este sediul muzeului mănăstirii.

manastirea-slatina.jpg

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ