Manastirea Studenica din Serbia este cea mai mare si mai bogata manastire ortodoxa din aceasta tara, iar aici sunt pastrate ramasitele primului rege al sarbilor, Stefan Prvovencani. Aceasta manastire este locul unde Sfantul Sava Nemanjic, fiul cel mai mic al fondatorului sau, si-a scris prima lucrare literara in limba sarba si a infiintat Biserica Ortodoxa Sarba, care a fost separata de cea a Bizantului.
Manastirea Studenica din Serbia este un adevarat muzeu ce gazduieste picturi murale din secolele 13 si 14, printre care: frescele din naos si din sanctuarul Fecioarei Maria, ce dateaza din anii 1208-1209; frescele Sfantului Nicolae, ce dateaza din anul 1230; si frescele Bisericii Regelui, ce dateaza din anul 1314. Mai mult decat atat, in aceasta manastire se afla ansambluri pictate, deosebit de semnificative, care dateaza din asa numita perioada post-bizantina, si de asemenea peste 100 de obiecte pretioase in trezoreria sa.
Manastirea a fost construita in mijlocul unei vai mari, care este traversata de raul Studenica, de aici luandu-si si numele. Complexul este inconjurat de un zid circular, care are diametrul de aproximativ 115 metri. Dincolo de terenurile agricole se afla niste paduri superbe, in care cresc arbori de foioase (tei, stejar, ulm, fag, frasin, par salbatic) si conifere (pini negri si argintii). Aceste paduri se afla pe pantele a trei masivi montani care sunt acoperiti de paduri in proportie de 80 %. In aceasta locatie, in 1183, Stefan Nemanja a vrut sa construiasca o biserica inchinata Fecioarei Maria. In anul 1196, dupa ce a abdicat si s-a retras in Muntele Athos, unde s-a calugarit, fiii sai i-au indeplinit dorinta. Printul Vukan si fratii sai au construit atunci Biserica Fecioarei Maria, iar in anii 1208-1209 au decorat-o cu picturi ale unor artisti greci.
Manastirea Studenica din Serbia a fost necropola dinastiei Nemanjic, iar de-a lungul secolelor, aceasta s-a dezvoltat si a ajuns unul din punctele centrale din istoria serbilor. Manastirea s-a extins, iar cantinele si camerele locuite de calugari au fost instalate de-a lungul curbei peretelui circular. Pe masura ce fundatiile se extindeau, tot mai multe sanctuare erau create in zona centrala a complexului. Cateva mici constructii au fost ingramadite impreuna in zona sudica a constructiei initiale, printre care: Biserica Sfantului Nicolae, construita in anul 1240; Biserica Sfantului Ioan; Biserica Sfintilor Ana si Ioachim, construita in secolul al 14-lea; si faimoasa Biserica a Regelui, construita in anul 1314.
De asemenea, in muntii din afara zidurilor au fost construite oratorii, capele si chilii. Cele doua monumente principale, care se afla la Manastirea Studenica din Serbia, sunt Biserica Sfintei Maria si Biserica Regelui, ambele aflandu-se intr-o stare de conservare foarte buna. Acest lucru este valabil atat pentru zidarie, cat si pentru constructia din marmura a zidului bisericii principale. Partea de sus a acestui perete din marmura a capatat o patina de culoare galbena, insa precizia minunata a sculptorilor romanici, care se poate vedea la portile din sud si din vest, precum si uriasa fereastra din est, au ramas neatinse de trecerea timpului.
In Biserica Regelui vizitatorii pot admira cele mai frumoase pisturi murale, ce au fost pictate de Michael si Eutihie. La putin timp dupa anul 1314, acesti doi artisti au pictat ciclul vietii Fecioarei Maria, care reprezinta una din operele de frunte ale artei bizantine. Dupa ce au lucrat la Biserica Peribleptos din Ohrid, si dupa ce au pictat o serie de biserici sarbe (Biserica Fecioarei din Lievisa, cea din Zica, cea din Staro Nagoricino, cea din Gracanica, etc.) pentru regele Milutin, acesti pictori au pictat la Manastirea Studenica din Serbia, cele mai expresive si mai deosebite opera de arta. Aici, stilul lor a avut cea mai expresiva forma, unde densitatea formelor si redarea chipurilor s-au combinat armonios cu culorile, umbrele si luminile.
Biserica initiala a Fecioarei Maria a servit drept model pentru bisericile din Rascie, care constituie o ramura speciala a marii familii ortodoxe. Aceasta biserica funerara regala a fost imitata in Banjska, Decani si Prizren (Biserica Sfintilor Arhangheli). Picturile murale ce pot fi vazute in naos si in sanctuar, realizate in anii 1208 si 1209, se afla printre primele exemple ale stilului monumental care a aparut in diverse regiuni, dupa ce Constantinopolul a fost cucerit de cruciati in anul 1205. Aceste picturi, care sunt caracterizate printr-un nou concept de spatiu si printr-o noua expresivitate, sunt o piatra de hotar, esentiala nu doar pentru istoria artei bizantine, ci si pentru cea a artei occidentale. Artistii Cimabue, Giotto si Duccio, au facut de asemenea parte din acest curent.
Manastirea Studenica din Serbia mai este cunoscuta si pentru rozetele de pe peretele nordic, care simbolizeaza Ochiul Divin. Mare parte din frescele altarului sunt intacte, iar dintre frescele care se gasesc in naos, cea mai impresionanta este cea care infatiseaza Rastignirea lui Hristos. Aceasta a fost realizata in anul 1209 si este considerata a fi unul din cele mai bune exemple ale artei sarbe. O vizita la Manastirea Studenica din Serbia va ofera ocazia de a vedea compozitia ctitorilor pe peretele sudic, care o infatiseaza pe Fecioara Maria, insa foarte frumoase sunt si frescele care infatiseaza Judecata de Apoi.
