Dacă aveţi drum prin judeţul Alba, Mănăstirea Subpiatră nu trebuie ratată. Acest lăcaş de cult se află într-o zonă locuită încă de acum cinci mii de ani, mai exact în satul Sub Piatră de pe Valea Morilor.
Aceasta a fost ridicată la începutul anilor 1300, fiind sub forma unei mici biserici de lemn, menite să îi protejeze pe localnici de cele rele. Chiar dacă a suferit multe nenorociri, fiind chiar şi arsă, a fost refăcută întotdeauna în acelaşi loc.
Biserica de astăzi a fost construită în anul 1797, purtând hramul Cuvioasei Paraschiva. Numele l-a primit datorită poziţionării sale, la poalele munţilor. A fost realizată din lemn de brad şi acoperită apoi cu şindrilă.
Se află pe lista monumentelor istorice din România, chiar dacă nu există documente care să declare existenţa ei. Localnicii spun că a fost construită pe locul unui schit, “Schitul Maicii Domnului”, care a fost distrus de generalul Bukow.
Biserica are formă de corabie, asemănătoare bisericilor de lemn din Ardeal. Altarul este pictat în totalitate, din picturi pe pânză, aplicate pe pereţi. Pe lângă scenele şi chipurile religioase, ca cete îngereşti sau Sfânta Troiţă, în altar se regăsesc şi nişte inscripţii chirilice, reprezentând numele celor care au dat bani ca biserica să fie pictată.
Mănăstirea Subpiatră nu a fost nici ea ocolită de celebrul decret din perioada comunistă, când monahii au fost alungaţi din lăcaşurile de cult. Însă, asemenea multor aşezăminte monahale, şi această mănăstire a reuşit să treacă peste acest moment dificil. Călugării care s-au stabilit aici au reuşit să refacă mănăstirea pe furiş, pentru că înflorirea mănăstirii nu ar fi fost privită cu ochi buni, comuniştii fiind de părere că religia le submina autoritatea.
Revoluţia de la 1989 a fost binevenită: mănăstirea a reînviat, iar preoţii nu mai aveau de ce să se ascundă. Tinerii au început să se îndrepte spre teologie în număr foarte mare, iar la mănăstiri, printre care şi aceasta, s-au organizat tabere pentru ca studenţii să ia contact cu viaţa monahală.
Chiar dacă nu se cunosc foarte multe date despre istoria Mănăstirii Subpiatră, aceasta se poate lăuda cu un tezaur bogat şi interesant. Cei care vin aici sunt impresionaţi, în primul rând, de pictura bisericii. Aceasta a fost executată în jurul anilor 1840, însă nu se ştie de către cine.
Se pare că nu ar fi fost nişte oameni cu un puternic simţ estetic, însă picturile păstrează un aer simplu, acest lucru făcându-le deosebite. Metoda aleasă de pictorii necunoscuţi este interesantă – deşi cele mai multe biserici de lemn sunt decorate cu icoane mobile, pe pereţii acesteia au fost aplicate picturi pe pânză. Din tezaur, fac parte şi câteva cărţi valoroase, dar şi alte obiecte religioase.
Mănăstirea Subpiatră are în interiorul bisericii o raclă în care se găsesc moaştele mai multor sfinţi, printre care Sfântul Nectarie, Sfântul Ioan Rusul, Sfântul Haralambie sau Sfânta Muceniţă Marina. Cei care vor să se roage aici o pot face în fiecare zi, de dimineaţă până seara. Cele 12 măicuţe de aici sunt gata să primească orice credincios, oferind sfaturi pentru orice problemă sufletească.
Documentată încă din anii 1300, Mănăstirea Subpiatră a servit nu doar ca un punct de refugiu spiritual, ci și ca un bastion de rezistență în fața invaziilor și nenorocirilor. De-a lungul timpului, mănăstirea a fost un simbol al continuității și determinării comunității locale de a-și păstra credința și tradițiile.
Mănăstirea Subpiatră continuă să fie un loc de pelerinaj și reflecție spirituală, atrăgând vizitatori din toate colțurile țării și nu numai. Vizita aici nu este doar o lecție de istorie, ci și o experiență de înălțare spirituală, oferind o fereastră spre trecutul bogat și spiritul neînfrânt al locuitorilor din Valea Morilor.
