Mănăstirea Vişina este o mănăstire ortodoxă de călugări, situată chiar la ieşirea din Defileul Jiului. Aşadar, accesul la ea se face pe drumul naţional care leagă localităţile Târgu Jiu şi Petroşani. Cei care ajung aici pot observa, în dreapta Jiului, ruinele vechii mănăstiri.
Prima atestare documentară a Mănăstirii Vişina datează din anul 1514 când Neagoe Basarab scrie despre primul egumen, Grigorie. De asemenea, documentul domnitorului menţionează faptul că mănăstirea exista încă din timpul lui Mircea cel Bătrân – prin urmare, este cert că lăcaşul religios era deja ridicat la sfârşitul secolului al XIV-lea şi începutul secolului următor. Specialiştii care au studiat ruinele vechii mănăstiri au confirmat vechimea lor.
În anul 1519, un alt document atestă faptul că Mănăstirea Vişina a primit de la domnitorul Neagoe Vodă câteva moşii. În momentul actual, în acest loc, s-au păstrat ruinele bisericii din cadrul vechii mănăstiri – se pot vedea câteva ziduri ce făceau parte din temelie. Zidurile de incintă, dar şi chiliile au dispărut, în special din cauza Jiului care a măcinat malul.
Mănăstirea Vişina nu a funcţionat foarte mult timp, însă după Revoluţie s-a luat hotărârea reînfiinţării ei. Iniţiativa a fost sprijinită de Mitropolitul Olteniei de atunci, Nestor Vornicescu, un mare academician. A fost păstrat hramul iniţial al mănăstirii, şi anume “Sfânta Treime”.
Biserica de la Mănăstirea Vişina a fost realizată din lemn de stejar, având temelia din piatră şi beton. Structura sa este pe orizontală şi este împărţită în cele patru încăperi tradiţionale: altar, naos, pronaos şi pridvor. Interiorul este unul simplu, biserica fiind împodobită cu icoane. Mănăstirea dispune şi de chilii pentru călugări, de bucătărie, trapeză şi alte anexe gospodăreşti.
Unul dintre aspectele fascinante ale Mănăstirii Vișina este arhitectura sa, care îmbină stilul tradițional ortodox cu influențe locale, adaptate pentru a rezista capriciilor vremii și istoriei. Frescele și iconostasul mănăstirii sunt lucrări de artă autentică, fiind restaurate de-a lungul timpului pentru a păstra vivacitatea culorilor și detaliul fin al iconografiei.
Legendele locale spun că mănăstirea ar fi fost refugiul unui călugăr renumit pentru înțelepciunea sa, despre care se crede că ar fi avut darul profeției. Aceste povești adaugă un strat de mister și atractivitate spirituală locului, făcând din vizita la mănăstire o călătorie nu doar în spațiu, ci și în timp.
