Mangusta pitica este un mamifer carnivor care traieste in regiunile impadurite montane, in special cele de foioase, dar si in savanele din sudul si estul Africii. Poate fi intalnita pana la altitudini foarte mari de 1800 metri.
Sociabilitatea, inteligența și adaptabilitatea sunt doar câteva dintre trăsăturile care o fac o specie unică.
Sunt cunoscute doua specii ale acestui gen care se diferentiaza prin faptul ca traiesc in habitate geografice diferite – Helogale parvula care este numita mangusta pitica sudica si Helogale hirtula sau mangusta pitica estica.
Caracteristicile fizice ale mangustei pitice
Mangusta pitica este cea mai mica specie de manguste care exista in lume, are lungimea corpului de 18-28 cm, greutatea de 200-350 g si lungimea cozii de 14-20 cm. Corpul sau pare foarte fragil, este acoperit de blana deasa, groasa si moale, de culoare maronie-caramizie cu varful firelor de par in nuante roscate sau negre.
Unele exemplare sunt gri sau complet negre. Zona botului si a fetei, pieptul si abdomenul sunt in nuante roscate. Gatul este scurt, capul relativ mic, botul usor ascutit prevazut cu cateva perechi de vibrize subtiri si lungi, de culoare inchisa. Urechile sunt mici si rotunjite, ochii sunt minusculi, pozitionati pe partile laterale ale capului, au irisul de culoare maronie.
Membrele anterioare si posterioare sunt scurte, de grosime medie, terminate cu labe inzestrate cu gheare foarte lungi. Masculul se aseamana cu femela si au cam aceeasi dimensiune a corpului.
Dieta și obiceiurile de vânătoare
Aceste manguste au obiceiul de a trai in grupuri mici ce pot fi alcatuite din 10-30 de membri, uneori chiar si in colonii mai mari de cate 50 de exemplare. Grupurile isi delimiteaza un teritoriu unde adultii isi cauta hrana formata din insecte, soparle, pasari, serpi, soareci, oua, melci si viermi. Dupa o perioada ele migreaza in alte zone pentru a descoperi noi surse de hrana, exemplarele adulte obisnuind sa vaneze pentru a-si hrani puii.
Mangusta pitică este un prădător agil și oportunist. În afară de insecte, melci și rozătoare, dieta sa poate include ouă de păsări și fructe, în funcție de sezon și de disponibilitatea hranei. Aceste manguste au fost observate colaborând în grupuri pentru a scoate prada ascunsă în pământ sau sub frunze, folosindu-și ghearele puternice.
Reproducerea și viața socială în grupuri
Mangusta pitică este o specie extrem de socială. Membrii grupului își împart sarcinile, inclusiv căutarea hranei și protecția puilor. Femela dominantă este de obicei singura care se reproduce într-un grup, dar toți membrii contribuie la îngrijirea puilor, un comportament rar întâlnit în rândul carnivorelor mici.
In perioada de imperechere masculul si femela isi stabilesc un adapost (o vizuina sau o gaura la radacinile copacilor) in care femela dupa o perioada de gestatie destul de scurta va naste un numar de 6 pui. Acestia sunt hraniti si ocrotiti de parinti, dar si de toti membrii grupului din care fac parte.
Mangusta pitica face parte din ordinul Carnivora, familia Herpestidae si nu este o specie in pericol de disparitie.
Rolul mangustei pitice în ecosistem
Ca prădător de talie mică, mangusta pitică joacă un rol esențial în controlul populațiilor de insecte, rozătoare și alte mici vertebrate.
Prin hrănirea cu o varietate de specii, contribuie la menținerea echilibrului ecologic al savanelor și pădurilor africane. În plus, activitatea lor de săpare și scormonire ajută la aerarea solului, facilitând creșterea vegetației.
