„Marele Zid Chinezesc” este cu siguranță cel mai ușor de recunoscut simbol al Chinei. A fost conceput inițial de către împăratul Qin Shi Huang în al treilea secol înainte de Hristos, ca mijloc de prevenire a incursiunilor barbarilor nomazi în Imperiul Chinez. Cea mai cunoscută și cea mai bine conservată secțiune a zidului a fost construită în perioada dintre secolele al XIV-lea și până în secolul al XVII-lea, în timpul dinastiei Ming.
Chiar dacă Marele Zid nu a reușit să împiedice în mod eficient invadatorii, a constituit o barieră psihologică între civilizația chineză și restul lumii, rămânând un simbol puternic al rezistenței.
Deși începuturile zidului pot fi urmărite începând cu secolul al treilea înainte de Hristos, multe dintre fortificațiile incluse în zid sunt cu câteva sute de ani mai vechi, din perioada în care China era divizată în mai multe regate.
În jurul anului 220 Î.Hr., primul împărat al Chinei unificate, Qin Shi Huang, a ordonat îndepărtarea fortificațiilor anterioare și unirea într-un singur sistem a unei serii de ziduri deja existente de-a lungul frontierei de nord, pentru a proteja China de atacurile din nord.
Construcția a reprezentat unul dintre cele mai ambițioase proiecte realizate vreodată de către orice civilizație. Celebrul general Meng Tian a supervizat construcția. Se spune că ar fi folosit o armată masivă de soldați, prizonieri și oameni obișnuiți ca muncitori, undeva la peste 500.000 de oameni.
Construit în cea mai mare parte din pământ și piatră, zidul se întindea pe mai mult de 4800 de kilometri, din portul Shanhaiguan de la Marea Chinei și până în provincia Gansu. În unele zone strategice, secțiuni ale zidului se suprapun pentru o securitate sporită.
Odată cu moartea împăratului Qin Shi Huang și căderea dinastiei Qin, o mare parte a zidului a fost distrusă. După căderea dinastiei Han, o serie de triburi de la frontieră au preluat controlul în nordul Chinei. Cel mai puternic dintre aceste triburi a fost al dinastiei Wei de Nord, care a reparat și extins zidul existent, pentru a se proteja de atacul altor triburi din nord. În timpul regatului Bei Qi, mai mult de 1500 de kilometri de zid au fost construiți sau reparați. Dinastia Sui a reparat și extins Marele Zid Chinezesc de mai multe ori.
Odată cu căderea dinastiei Sui și creșterea dinastiei Tang, zidul și-a pierdut din importanță ca fortificație, din moment ce triburile din nord fuseseră învinse. Extinderea statului a avut loc dincolo de frontiera originală ce era protejată de zid.
În timpul dinastiei Song, chinezii au fost forțați să se retragă sub amenințarea popoarelor Liao și Jin, care ocupaseră mai multe zone de ambele părți ale zidului.
În cele din urmă, puternica dinastie mongolă Yuan, fondată de Ginghis Han, a controlat China și părți ale Asiei și Europei. Deși zidul a avut o redusă importanță ca fortificație militară, au existat soldați atribuiți zidului pentru a proteja comercianții pe rutele comerciale profitabile.
În pofida istoriei lungi, Marele Zid Chinezesc, așa cum îl știm noi, a fost construit în mare parte în timpul dinastiei Ming. Dacă la începutul dinastiei nu a prezentat importanță, în timpul împăratului Ming, capitala devine Beijing. În timpul acesta, cultura și civilizația chineză a înflorit. După expansiunea inițială, conducătorii Ming au luat o poziție defensivă, mizând pe extinderea zidului.
Zidul se întindea de la râul Yalu și până la malul estic al râului Taolai. De la vest de trecătoarea Juyong, zidul se despărțea în două linii, de nord și sud, numite zidul interior și zidul exterior. Trecători (fortărețe) puternic apărate au fost amplasate strategic în jurul capitalei pentru a o apăra.
La mijlocul secolului al XVII-lea, manciurienii au trecut de zid și au intrat în Beijing, forțând căderea dinastiei Ming și începutul dinastiei Qing.
Între secolele al XVIII-lea și al XX-lea, Marele Zid Chinezesc a apărut ca cel mai cunoscut simbol al Chinei.
În ziua de astăzi, Marele Zid este recunoscut ca fiind una dintre cele mai impresionante realizări arhitecturale din istorie. În 1987, UNESCO a desemnat Marele Zid Chinezesc parte a Patrimoniului Mondial.
Zidul nu este așa cum își imaginează majoritatea oamenilor, o structură unitară, ci o serie de ziduri. Unele secțiuni au fost păstrate bine și reparate, în timp ce altele s-au deteriorat de-a lungul secolelor; unele sunt pur și simplu în ruină. Marele Zid Chinezesc include turnuri de pază, turnuri far, scări, poduri și metereze.
Secțiunea Simatai are o scară, numită și „Scara către Cer”, ce se află într-o pantă de 85 de grade, care se îngustează până la 30 de centimetri în unele locuri.
De-a lungul anilor, drumuri au fost tăiate prin zid, iar mai multe secțiuni s-au deteriorat în urma neglijării. Cea mai cunoscută parte a zidului este cea de la Badaling, situată la 70 de kilometri de Beijing. Această secțiune a fost reconstruită la mijlocul anilor 1950; acum atrage mii de turiști în fiecare zi, atât din China cât și din străinătate.
Mai mult de 400 de lideri de stat din toatǎ lumea au vizitat Marele Zid Chinezesc, printre care Regina Elisabeta a II-a, Împăratul Japoniei Akihito și președintele Statelor Unite Richard Nixon.
