Marele Zid Chinezesc se intinde pe 6694 kilometri pe tot cuprinsul Nordului Chinei. Este singura structura construita de om care poate fi vazuta cu ochiul liber din spatiu. Constructia sa a inceput intre anii 770 si 476 I.Hr. Regatele feudale rivale au construit ziduri in jurul teritoriilor lor pentru a tine afara triburile nomade care ii invadau dinspre nord. Cand Imparatul Qin Shihuang a unit teritoriile Chinei, acesta a inceput sa uneasca si sa extinda aceste ziduri. Prizonierii de razboi, condamnatii, soldatii si civilii au fost cei care au muncit la ridicarea zidului. Au murit milioane de oameni pentru aceasta constructie fie de foamete, fie de boala, iar in fundatiile zidului s-au descoperit mii de trupuri ingropate si folosite pentru intarirea zidului.
Marele Zid Chinezesc traverseaza podisuri, munti, deserturi, rauri si vai, trecand prin 5 provincii si 2 regiuni autonome. Are cam 6096 metri latime si 7924 metri inaltime. Unele parti din zid sunt atat de late, incat, 10 persoane pot merge una langa alta pe ele. Materialele folosite la constructie constau in orice se gasea la indemana: lut, piatra, ramuri de salcie, trestii si nisip. Parti din zid construite cu aceste materiale inca pot fi vazute in unele locuri.
Ceea ce vad majoritatea vizitatorilor in ziua de azi este, de fapt, zidul restaurat in mare parte in timpul dinastiei Ming, cand dalele de piatra au inlocuit caramizile de lut. A durat 100 de ani reconstruirea zidului, si se spune ca materialul folosit este indeajuns, incat sa poata incercui Ecuatorul de 5 ori. Marele Zid Chinezesc, cunoscut in limba chineza cu numele “Wan-Li Ch’ang-Ch’eng”, este una din cele mai mari constructii din toate timpurile, acesta intinzandu-se de la vest la est din Jiayu Pass, in provincia Gansu, pana in Po Hai, in provincia Liaoning.
Qin Shihuangdi, cunoscut drept primul Imparat al dinastiei Qin, a fost cel care i-a pus pe oameni sa munceasca la constructia zidului. Acesta a pus apoi garnizoane de-a lungul zidului pentru a-i pazi pe muncitori, cat si pentru a proteja granitele de nord. Aceasta traditie a durat timp de secole. Fiecare dinastie a adaugat la inaltimea, latimea si lungimea sa, si a elaborat structura acestei constructii, in special prin munca fortata.
Parti din Marele Zid Chinezesc dateaza din secolul 4 I.Hr., cand Shih Huang-ti, primul Imparat al Chinei unificate, a conectat un numar din aceste ziduri defensive intr-unul singur, fortificat de turnuri de veghe. Turnurile serveau atat la pazirea meterezelor, cat si la comunicarea cu vechea capitala Hsien-yang, prin semnale de fum in timpul zilei si foc in timpul noptii. Fumul era produs prin arderea unui amestec de sulf, excremente de lup si salpetru. In acelasi timp se trageau si cu armele pentru a da alarma. Astfel, o alarma traversa 500 de kilometri in doar cateva ore.
Principalul inamic datorita caruia s-a construit zidul era reprezentat de triburile nomade din steeple nordice, Hsiung-nu. In timpul dinastiei Ming, anii 1368-1644, zidul a inceput sa capete forma de astazi. In afara de inlocuirea caramizilor si largirea structurii, au fost facute schimbari si in ce priveste sistemul de aparare. Astfel, turnurile au fost refacute si s-au introdus tunuri moderne, ce au fost montate in zone strategice. Imparatii Ming, reusind sa scape de huni si mongoli, au alocat restul de materiale, forta militara si banii cu scopul de a-i impiedica pe acestia sa se intoarca inChina.
De-a lungul secolelor, au fost puse numeroase garnizoane pe Marele Zid Chinezesc, pentru a da alarma in caz de invazie si pentru a fi prima linie de aparare. Pentru acest motiv au existat mici orasele de-a lungul zidului infiintate special pentru garnizoane, intrucat nu se gaseau intr-o zona foarte locuita. Aprovizionarea garnizoanelor se facea prin niste carari inguste prin munti. Pentru a duce proviziile pana pe zid, cei din garnizoana dadeau drumul unor franghii de care erau atasate cosuri in care erau puse porviziile de cei de jos.
Conform istoriei, zidul a functionat fara probleme pana cand una dintre dinastii a slabit si a avut conflicte in interiorul sau. Atat mongolii, cat si manciurienii au reusit sa invadeze China, nu din cauza slabiciunii zidului, ci din cauza slabiciunii guvernului si a saraciei populatiei. Adevarul este ca, costurile pentru construirea si intretinerea zidului cu fiecare secol si fiecare dinastie, au dus la faliment in timp.
De-a lungul ultimelor secole, Marele Zid Chinezesc a servit drept sursa de materiale pentru fermele locale si sate. Fotografiile facute din aer arata ca numai crenelurile superioare mai sunt intacte, restul portiunilor din zid fiind umplute cu nisip si mil. Ce-a mai ramas din Marele Zid Chinezesc astazi poate fi impartit in sectiuni. Mutianyu, in nord-est, era folosit la supraveghere si la tragerea asupra armatelor invadatoare. Spre est, avem Gubeikou, de unde erau trimise semnalele de fum. Sectiunea din vest, Badaling, este probabil cea mai bine pastrata portiune a zidului, iar sectiunea Jinshanling este cunoscuta pentru arhitectura sa detaliata. Ultima sectiune, Sumatai, aflata la est de Junshanling, are 4828 de kilometri si se intinde in special pe creasta unui munte, inconjurata de stanci ascutite.
Daca nu ar fi construit zidul, singura alternativa la respingerea invadatorilor ar fi fost sa se lupte constant cu acestia. Cel mai probabil nu a fost nevoie adaugarea unor noi si noi portiuni la constructia zidului de catre fiecare dinastie de-a lungul secolelor. Unii Imparati pur si simplu au vrut, prin adaugarea de noi sectiuni, sa arate lumii intregi si supusilor lor maretia si puterea lor.
