Maria/ Marian, cu toate derivatele feminine şi masculine – Măriuca, Mariana, Mari, Marina, Marioara, Marinela, Marin etc. – este unul dintre cele mai populare nume, la noi, la români (îl poartă peste două milioane de persoane, dintre care circa 1 800 000 de femei si în jur de 400 000 de bărbaţi).
În legătură cu etimologia numelui Maria s-au emis diverse ipoteze. Cei mai mulţi lingvişti consideră că provine din cuvântul ebraic “Myriam” (“Maryam”, în aramaică, idiom din familia limbilor semitice) – un termen compus din rădăcina egipteană “mry”(a iubi) sau “mr” (“iubit”, “îndrăgit”) şi “Amon”/ “Ammon” – zeu al Soarelui, divinitate supremă pentru preoţii din Teba, oraş din Egiptul antic).
Potrivit altor interpretări, “Maryam” provine din cuvântul ebraic ”mara(h)”, care înseamnă “amărăciune” şi “mrit” (în egipteana veche, “iubită”). Grecii au preluat, din egipteană, numele “Maryam”, în varianta “Mariamne”/”Mariana” (cu sensul “Aleasa lui Amon”), pentru creştini însemnând “Aleasa lui Dumnezeu”.
Latinii au tradus ebraicul “maryam”, pornind de la varianta “mar yam”, care, în această ortografiere, poate să însemne şi “picătură din mare”, “mare a amărăciunilor”, punând astfel accent pe valoarea metaforică a cuvântului – “stilla maris”/ “stella maris” (“steaua mării”, “stea de mare”, în latină), conotaţie simbolică asociată Fecioarei Maria.
Tot în acest plan simbolic/ metaforic, interesante sunt şi legendele despre “iarba aducerii aminte” – “ros marinus” (roua mării), planta căreia noi îi spunem “rozmarin”şi care este considerată “Trandafirul Maicii Domnului” sau “Roza Mariei”.
Maria “cea iubită” şi tradiţia sărbătorilor de „Sântă Marie”
Chiar dacă numele Maria este cunoscut de dinaintea răspândirii creştinismului, acesta a câştigat popularitate odată cu veneraţia faţă de Sfânta Fecioară Maria – “cea îndrăgită”, “cea iubită”, un model de bunătate, iubire şi smerenie, asa cum o prezintă toate textele sacre.
În calendarul creştin, există mai multe sărbători dedicate Fecioarei Maria – Naşterea Maicii Domnului (numită popular “Sfânta Maria Mică”/ “Sânta Maria Mică”) – 8 septembrie, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului – 21 noiembrie, Bunavestire – 25 martie, Adormirea Maicii Domnului (“Sfânta Maria Mare”) – 15 august.
Cei care se întreabă (pentru că există această dilemă) dacă este potrivit să adreseze urarea “La mulţi ani!” celor care poartă acest nume şi de Sfânta Maria Mare (15 august), nu numai de Sfânta Maria Mică (8 septembrie), trebuie să ştie că inclusiv reprezentantii bisericii spun că, da, urarea este potrivită cu ocazia ambelor sărbători, pentru că “Adormirea Maicii Domnului” nu marchează un sfârşit, ci trecerea în eternitate, un triumf al iubirii.
În tradiţia populară, perioada dintre “Adormirea Maicii Domnului” şi “Sfânta Maria Mică” marchează sfârşitul verii, este vremea când încep pregătirile pentru semănăturile de toamnă, când se culeg plantele “de leac”. De-a lungul timpului, s-a păstrat şi obiceiul ca, în ziua de 15 august, să se împartă struguri, prune, faguri de miere, pentru sufletele celor trecuţi în eternitate. Se mai spune că, dacă în preajma acestei zile înfloresc trandafirii, toamana va fi lungă şi frumoasă.
Tuturor celor care poartă numele Maria/ Marian sau un derivat al acestora, “La mulţi ani!”
