Descoperită de Columb în anul 1943, Martinica a primit titulatura de „Cea mai frumoasă țară din lume”, în fiecare an, sute de vizitatori fiind atrași de peisajul vulcanic pitoresc, plajele cu nisip înconjurate de plantații de zahăr, palmieri și banani. Datorită poziționării sale, insula este o escală pentru multe vase de croazieră.
Până în momentul când a fost descoperită de Columb în anul 1493, Martinica a fost locuită de indienii Arawak și Carib, bucuroși să își numească gazda „insula florilor”. Insula nu a prezentat un interes special, până la întemeierea coloniilor franceze în anul 1635. Britanicii au încercat să ocupe insula în scolele al XVIII – lea și al XIX – lea, însa aceasta, împreuna cu Guadeloupe, a rămas sub controlul francezilor. Sclavia a fost abolită în anul 1848, iar la sfârșitul secolului al XIX – lea, zeci de mii de indieni au venit pe insulă pentru a suplini sclavii eliberați. Martinica și Guadeloupe au fost administrate ca parte a Antilelor Franceze. În loc să urmeze calea independenței, în 1964 cele două insule au fost încorporate în națiunea franceză.
Patrimoniul francez și creol se manifestă în obiceiurile culinare, tradițiile și limba locuitorilor. Majoritatea acestora sunt un amestec de descendenți ai coloniștilor francezi și sclavilor aduși din Africa pentru a munci pe plantțtiile de pe insulă.
Turiștii pot selecta dintr-o varietate de activități pe cele mai potrivite pentru un sejur frumos în Martinica. Pot admira străzile unduitoare și piețele colorate din capitala Fort-de-France. În centrul orașului se află parcul La Savanne, cu statuia ce o comemorează pe împărăteasa Iosefina, nativă a insulei. Casa acesteia, La Pagerie, este una dintre principalele atracții. Muzeul dedicat acesteia este plin de obiecte ce amintesc de împărăteasă. În apropiere se află Parc des Floralies, o grădina botanică liniștită.
Muzeul Departamentului, care adăpostște rămășițele indienilor Arawak și Carib, trebuie vizitat. Exista și un Centru de Artă Caraibean interesant.
Catedrala St. Louis din secolul al XVII – lea, cu o clopotniță iîn stil romanesc, se face prezentă. În catedrală sunt înmormântați mai mulți guvernatori ai insulei.
În nord se afla vulcanul Montagne Pelee de 1.430 de metri înălțime, care a erupt ultima dată în anul 1902, distrugând orașul St Pierre și întreaga populație de 30.000 de locuitori. Rămășițele orașului sunt acum o atracție turistică. Muzeul Vulcanologic conține exponate, fotografii și documente care relatează povestea dezastrului. Unele dintre clădirile istorice sunt acum reconstruite și restaurate. Plaja cu nisip gri este populară printre localnici. Se pot face scufundări pentru a vedea epavele vaselor care se aflau în port, în timpul erupției. Toate, în afară de una, s-au scufundat.
Lângă Le Carbet, unde a debarcat Columb în cel de-al patrulea voiaj întreprins în anul 1502, se poate vizita plantația restaurată Leyritz. Centrul de artă Paul Gauguin se află în Le Carbet și conține exponate și opere ale artistului din perioada cât a locuit pe insulă.
În sudul insulei se află Pointe du Bout, principala stațiune a țării. Le Diamant și Les Anses d’ Arlets au unele dintre cele mai bune locuri de înot.
