Masina de tuns gazonul este, prin raportare la scara timpului, o inventie relativ recenta, care tine de prima jumatate a secolului al XIX-lea. Parcurile din jurul castelelor, intinsele spatii ale gradinilor ornamentale, terenurile cu gazon, pentru fotbal, rugby, cricket, golf, tenis si pentru alte sporturi indragite trebuiau intretinute manual, folosind coasa, ceea ce insemna un mare consum de timp, de energie, necesitand si pricepere pentru satisfacerea exigentelor proprietarilor sau ale managerilor sportivi.
In parcul impresionantului palat regal Bienheim, din Woodstock, Marea Britanie, de exemplu, peste 50 de oameni erau folositi in acest scop. Intr-un astfel de context, se intampla ca, intr-o zi, intr-o tesatorie, inginerul si inventatorul englez Edwin Beard Budding sa vada un mecanism, cu o lama, menit sa uniformizeze marginile stofelor fabricate, taind firele inegale. S-a gandit ca principiul ar putea fi folosit si pentru a cosi iarba. Dupa multe incercari, Budding reuseste sa puna la punct o masina de tuns gazonul, actionata manual, pe care o breveteaza in 1830.
Era formata dintr-un rulou, care era deplasat deasupra solului, pe acesta era atasat un angrenaj, care facea sa se invarteasca o lama, retezand iarba la inaltimea potrivita. Masina era insa foarte grea, fiind nevoie de doi oameni pentru a o pune in miscare. Budding vinde drepturile de fabricare lui John Ferrabee, care concepe opt modele diferite, fabricand, pana la sfarsitul anului 1863, 5000 de masini. In numai cativa ani, in Statele Unite ale Americii, apare alta varianta de masina de tuns gazonul, foarte usoara, care s-a bucurat de un deosebit succes comercial. James Sumner a brevetat prima masina de tuns iarba, cu vapori, in 1893. La inceputul anilor 1900, una dintre cele mai cunoscute masini de acest fel a fost marca “Ransomes”. Modelele destinate suprafetelor mari puteau fi tractate de un animal. Prima masina de tuns gazonul electrica, numita “Rotondor”, a fost inventata in 1958, de catre Elmar Wolf. Treizeci de ani mai tarziu, firma “Wolf” a scos pe piata de profil masina de tuns iarba autotractata.
Exista, in prezent, nenumarate modele de masini de tuns gazonul, adaptate la o utilizare specifica (suprafete mici, medii, mari, pajisti, de-a lungul trotuarelor etc.), cu evacuare laterala sau prevazute cu cos de colectare. Cele mai mici, cu combustibil lichid si filtru de aer, manevrate cu usurinta de o persoana, sunt potrivite pentru peluze, gradini si pentru terenurile in panta. Cele pe perna de aer au avantajul ca se pot misca in patru directii. Masinile-robot autonome, cu baterii, au o putere mai mica, fiind adecvate unor suprafete nu mai mari de 3000 de metri patrati. In functie de lamele utilizate, exista masini de tuns gazonul cu lame elicoidale (in forma de elice), cu lame rotative (dispuse orizontal, invartindu-se cu mare viteza), destinate suprafetelor cu iarba mai inalta.
Precautii si dezavantaje in folosirea masinilor de tuns gazonul
· Masinile de tuns gazonul pot fi periculoase, multi utilizatori ignorand masurile elementare de protectie, acelea de a nu se atinge lamele, sub nicio forma, in timpul functionarii.
· Masinile cu carburant sunt destul de toxice, pentru caile respiratorii, si pentru mediu, in general, din cauza gazelor emanate. O masina de tuns cu benzina polueaza cat 26 de autoturisme.
· Poluarea sonora este, in cele mai multe cazuri, foarte puternica, din cauza lamelor in miscare, cu exceptia masinilor-robot.
· Masinile electrice de tuns iarba sunt mari consumatoare de energie.
· Lamele si angrenajele omoara micile vietati din iarba, care au rolul lor in mentinerea echilibrului natural al gradinii.
Paradoxal, dupa nenumarate modele automatizate, tendinta actuala este de intoarcere, cel putin pentru gradinile individuale, la masina manuala de tuns, care este silentioasa, nepoluanta si ofera si posibilitatea unui exercitiu fizic binevenit.
In contextul cautarii, in prezent, a unor alternative ecologice, chiar si in tarile dezvoltate, se recomanda, pentru locurile mai putin accesibile (liziere, terenuri in panta, zone umede etc.), folosirea, in locul masinilor de tuns gazonul, a animalelor mici (oi, capre, ponei), care sa se hraneasca cu iarba care se va regenera foarte repede, eliminandu-se, in acest fel, si plantele invazive, greu de taiat. Metoda este consemnata in documentele oficiale ale diverselor state sub denumirea de “coridor ecologic ambulant”.
Masini de tuns gazonul – competitii
In 1973, intr-un pub din Marea Britanie, mai multi prieteni care doreau sa participe la o cursa de automobile au constatat ca ar fi nevoie de prea multi bani pentru acest lucru si atunci au avut ideea de a initia o competitie cu masini de tuns gazonul modificate (de la care au fost demontate lamele). Astfel a aparut Asociatia Britanica de curse cu masini de tuns gazonul (British Lawn Mower Racing Association), iar in 1989 a avut loc primul campionat european, cu 50 de participanti si 2000 de spectatori. In 1992, si americanii au aderat la aceasta idee, prin Gold Eagle, fabricant de stabilizatori, care a sponsorizat o astfel de competitie.
