Matrioska, păpuşile ruseşti – mai mult decât o simplă jucărie. De la metaforă – simbol, la sentimentul sinelui

Matrioska (Matrioşca) este numele celebrei păpuşi ruseşti, construită din lemn de tei sau de mesteacăn, viu colorată, goală în interior, care se deschide la jumătate, pe orizontală, şi în care sunt introduse alte păpuşi identice, din ce în ce mai mici (a doua figurină conţine o alta similară şi aşa mai departe). O serie are, de obicei, 5, 7 sau 10 păpuşi, dar pot fi şi modele mai mari, până la 24 de figurine, chiar 64.

Cuvântul “Matrioska” este un derivat diminutival de la prenumele feminin “Matriona”, asociat, în mod tradiţional, cu imaginea unei femei de la ţară, cu înfăţişare care impune respect – un nume cu aceeaşi etimologie ca “мать” (mamă) și “матрона” (matroană). Există şi variante masculine, care întruchipează eroi legendari.

Frumuseţea unui astfel de obiect rezidă în felul în care sunt pictate păpuşile, de obicei reprezentând o femeie care poartă un sarafan roşu sau înflorat (rochie tradițională rusească), celelalte păpuși putând fi de ambele sexe, cea mai mică fiind, de regulă, un bebeluș. Deşi păpuşile mai mici par identice cu cea mai mare, există totuşi câte un detaliu prin care diferă.

Păpuşile Matrioska se ofereau cândva la nunţi ca simboluri ale prosperității şi ale fertilităţii, pentru ca familia nou întemeiată să aibă mulţi copii. Au devenit cunoscute în lume de la momentul în care, în anul 1900, au fost prezentate la Expoziţia Universală de la Paris, unde au primit şi o medalie de bronz.

Istoria secretă a păpuşilor Matrioska

“Tatăl” păpuşilor Matrioska este Serghei Malioutine, un meşter popular, pictor, care lucra, la sfârşitul secolul al XIX-lea, pentru un mare industriaş rus, Savva Mamontov, cunoscut în epocă şi în calitatea lui de protector al artelor.

Ceea ce mai puţini ştiu este faptul că Serghei Malioutine, pentru a realiza păpuşile care au devenit emblematice, în lume, pentru cultura populară rusească, s-a inspirat din imaginea unor păpuşi japoneze, reprezentând “Shichi-fuku-jin” („Șapte zeități ale fericirii”), aduse de Mamontov, din Japonia. Păpușa cea mai mare îl reprezenta pe Fukurokuju, un zeu cu o expresie fericită, cu o frunte deosebit de înaltă, în această păpuşă fiind cuibărite celelalte șase zeități.

Malioutine a desenat o schiță pentru o versiune rusească a acestor păpuși japoneze, versiune care a fost sculptată în lemn de Vasily Zvezdotchkin, în Atelierul de Educație a Copiilor (înfiinţat de Mamontov) şi pe care Serghei Malioutin a pictat-o. Această primă serie a fost formată din opt păpuși – cea mai mare era o fată care purta șorț, iar celelalte, din interior, alternau un băiat și o fată, pentru a se termina cu un bebeluș. De la începutul secolului al XX-lea s-a păstrat o Matrioska reprezentând o ţărancă, ţinând în braţe un cocoş.

Alt model al păpuşii Matrioska, oul de Paşte tradiţional

Pe de altă parte, modelul jucăriilor incluse una în alta era destul de vechi şi în Rusia, cunoscute fiind ouăle de Paşte realizate în acest fel, tot din lemn, frumos pictate. Faimoase sunt, de pildă, ouăle Faberge realizate de bijutierul curţii imperiale ruseşti, la comanda lui Alexandru III, penultimul ţar al Rusiei, şi a lui Nicolae II, ultimul împărat al Rusiei, rege al Poloniei şi duce de Finlanda, pentru a le dărui, de Paşte, soţiilor lor, Maria Feodorovna, respectiv Alexandra Feodorovna.

Desigur, ouăle Faberge au devenit celebre prin frumuseţea şi opulenţa lor – făcute din email, acoperit cu platină, iar în interior, absolut spectaculos, un pui multicolor, din aur, purtând o coroană în miniatură, iar pe coroană era montat un alt ou, mai mic, din rubin. Dar modelul este cel al ouălor tradiţionale, din lemn, pictate, care ascundeau alte figurine în interior.

Păpuşa Matrioska şi specificul naţional rusesc

Începând cu anii 1900, păpuşa Matrioska a fost asociată tuturor momentelor importante din viaţa publică din Rusia – păpuşi care întruchipau astronauţi cu căşti şi costume de zbor, cuibărite într-o rachetă, pentru a marca o nouă etapă în cucerirea spaţiului, păpuşi reprezentând liderii URSS (Mihail Gorbaciov, Leonid Brejnev, Nikita Hrușciov, Stalin și Lenin), dar şi pe cei de astăzi.

Alături de acestea însă păpuşile Matrioska tradiţionale, cu feţele lor senine, zâmbitoare, cu farmecul lor atemporal, au rămas un simbol al ruşilor, în general, pentru că întruchipează stilul şi caracterul naţional, maternitatea, familia, unitatea și căldura umană. În plus, în plan simbolic, păpuşile exprimă şi o idee preţuită de oamenii de rând – aceea a devărului care s-ar ascunde în spatele aparențelor înșelătoare, ca în vechile povești rusești.

În 2001, s-a deschis, la Moscova, primul Muzeu Matrioska, în care se găsesc peste 14 mii de exemplare de păpuşi şi din care se vede în ce fel s-a schimbat imaginea acestora de-a lungul anilor şi cum au cucerit, de fapt, întreaga lume.

De la metaforă – simbol, la sentimentul sinelui

Modelul păpuşilor Matrioska, în epoca modernă, le-a sugerat psihologilor şi psihanaliştilor o metodă de analiză, bazată pe introspecţie, de care orice om are nevoie, pentru a şti cine şi cum este. Comportamentul omului adult este condiţionat, spun specialiştii, de conştiinţa de sine, de eul profund.

Prin analogie cu păpuşile Matrioska, fiecare individ se defineşte printr-un “ego”, care ar corespunde “păpuşii” celei mai mari, care le ascunde pe celelalte, este cel care încearcă să se adapteze la realitate, dar care este condiţionat de “păpuşile” mai mici, ascunse în interior – adică “sinele”, rezervorul primitiv şi neorganizat de impulsuri şi de dorinţe, locul refulărilor, şi “copilul interior”.

Fiecare păpuşă adăpostită într-o alta ar reprezenta “copilul interior”, în etape importante din construcţia sa – de la viaţa intrauterină (reprezentată de cea mai mică păpuşă), la bebeluşul de la naştere până la 3 ani (care exprimă şi caută să fie satisfăcut în nevoile sale vitale), la copilul cu toate emoțiile și impulsurile sale, apoi “păpușa” reprezentând adolescentul care poate să fi avut sau nu criza lui (esențială în construcția adultului în devenire) şi, în sfârșit, marea “Matrioska”, cea care reprezintă adultul, aşa cum se înfăţişează în faţa celorlalţi.

Ca adulţi, credem că deținem controlul asupra vieții noastre, acționând și luând deciziile într-un mod voluntar, raţional, fără să ne gândim la toate “păpușile” interioare care ar putea explica blocajele, frustrările, neputinţele, revoltele, suferinţele din viaţa adultului. În funcţie de cum au fost “modelate”, conştientizând existenţa acestor “păpuşi” interioare, adultul poate face pace cu acestea, pentru a prelua controlul, pentru a-şi găsi echilibrul, pentru a exprima tot potenţialul de creativitate şi spontaneitate, pentru a fi aşa cum îşi doreşte.

Suntem ca nişte păpuşi ruseşti

Păstrând comparaţia cu Matrioska, unii psihologi spun că păpuşa cea mai mare ar corespunde comportamentului omului adult, în timp ce păpuşa/ păpuşile din mijloc ar reprezenta emoţiile, iar cea mai mică, nevoia/ nevoile, aceasta din urmă condiţionându-le, chiar fără să ne dăm seama de acest lucru, pe celelalte.

De la nevoile de la baza Piramidei lui Maslow (foamea, setea, somnul, sexualitatea, locuinţa), până la cele din vârful piramidei – nevoia de securitate (casă, serviciu, securitatea fizică), de stimă, de autoimplinire şi valorizare de sine – toate generează emoţii, iar emoţiile condiţionează comportamentul.

“Matrioska” cea mare (ceea ce suntem ca adulţi) va fi frumos colorată, tonică şi puternică, dacă şi cele mici, din interior (sinele), vor fi la fel. Iar această armonizare se realizează când fiecare va găsi drumul spre adevăratul sine, eliberându-se de frici, măşti, tipare, convingeri care limitează, făcând loc pentru acceptare, înţelegere, încredere, respect de sine.