Max Blecher s-a nascut pe data de 8 septembrie 1909 la Botosani, intr-o familie instarita, avand in vedere faptul ca tatal sau, Lazar Blecher, se afla in proprietatea unei fabrici de sticla. Mai mult decat atat, familia lui Blecher este evreiasca, iar rolul evreilor in viata culturala a perioadei interbelice este unul deosebit, avand in vedere faptul ca prin intermediul evreilor, romanii au luat contact pentru prima data cu un stil de viata occidental. Evreii s-au manifestat in special in domeniul literar, asa cum este si cazul acestui scriitor.
Scurta introducere biografica
Desi nascut in Botosani, Max Blecher urmeaza cursurile scolii primare din Roman, oras unde va urma sa isi petreaca majoritatea timpului, fapt pentru care multe dintre operele sale descriu acest oras pe care Blecher il numeste “fantastic”. Liceul il urmeaza tot in Roman, pentru ca dupa absolvirea acestuia sa plece la Paris pentru a studia medicina. Insa intreaga sa viata si toate planurile de viitor sunt date peste de cap de alterarea subita a starii sale de sanatate. Dupa lungi cercetari medicale, medicii ajung la concluzia ca tanarul Max Blecher suferea de o boala pentru care nu se se cunoastea niciun remediu la momentul respectiv, si anume “morbul lui Pott”. Boala debuteaza brusc, printr-o infectie localizata intre discurile coloanei vertebrale, si mai poarta numele de “tuberculoza a coloanei vertebrale”, iar termenul medical este “spondilita tuberculoasa”.
Blecher este nevoit sa renunte la studiile din Paris, urmand sa fie internat la un sanatoriu din Franta, la Berck-sur-mer. La acea vreme Blecher avea doar 19 ani. Avand in vedere gravitatea bolii sale, corpul sau este pus in ghips, iar in acest fel Max Blecher isi va petrece scurta sa viata.
In incercarea de a trata ravagiile produse de crunta boala de care suferea, scriitorul a fost internat la mai multe sanatorii din Romania, dar si din Franta sau Elvetia, fara niciun rezultat.
Destinul lui Max Blecher este unul cat se poata de tragic. In loc sa studieze medicina la Paris acesta traieste pe propria-i piele durerea si suferinta care il transforma total intr-un alt om. Treptat tanarul Blecher se inchide in sine, iar singura cale prin care alege sa se confeseze este literatura.
Max Blecher – itinerariu literar
Boala isi pune pregnant amprenta asupra intregii vieti a lui Blecher, iar acesta alege sa se confeseze intr-un stil inedit, printr-o creatie pura, originala si oarecum nemaintalnita pana la acel moment in literatura romaneasca, Max Blecher devenind un adevarat fenomen literar.
Universul literar al lui Blecher este pe cat de ciudat, pe atat de atractiv. Moartea devine o tema obsedanta. Multe dintre operele sale descriu cu lux de amanunte, intr-un stil poetic deosebit, senzatiile devastatoare ale bolii.
Insa operele sale nu sunt doar influentate de crunta boala care il macina si la propriu si la figurat. Max Blecher, desi imobilizat la pat, traieste cu intensitatea iubirea carnala in momentul in care se indragosteste de Maria Ghiolu. Acesteia Blecher ii dedica volumul de poezii Corp transparent aparut in anul 1934. Acesta este primul si ultimul volum de poezii semnat Max Blecher. Geo Bogza este cel care il ajuta pe Blecher sa isi lanseze acest album si, mai mult decat atat, este prietenul sau de nadejde care il sprijina si ii impartaseste ideile.
Incepand cu anul 1935, Max Blecher locuieste in orasul Roman, incetand sa lupte cu boala si incercand sa scape de toate gandurile care il coplesesc prin intermediul scrierilor sale.
In anul 1936 apare primul roman al lui Max Blecher intitulat Intamplari in irealitatea imediata, un roman exceptional in care persoana lui Blecher se dedubleaza in personajul romanului. Imaginea bolnavului cu dramele sale interioare este redata foarte sugestiv in acest roman, iar odaia este universul creatiei lui Blecher, romanul sau devenind simbolistic pentru asa-numita “literatura a odaii”. Boala sa ii permite sa perceapa la un nivel mult mai avansat tot ceea ce il incojoara, iar acesta transpune in scris intamplarile, fie pe cele reale, fie pe cele din vis. Lumea visului se transforma intr-o lume reala, in care moartea este personajul principal. Visul la Max Blecher are aceeasi incarcatura simbolica pe care o intalnim si la Mircea Cartarescu.
Pe langa tema mortii, a bolii si a visului, Max Blecher exploateaza in primul sau roman si conditia evreilor si identitatea lor culturala. In acest fel, autorul devine constient de propria identitate sociala, iar personalitatea sa este pur iudaica.
Urmatorul roman al lui Max Blecher, Inimi cicatrizate, apare in anul 1937. Acest roman se deosebeste de primul printr-un stil diferit. Este un roman autobiografic, un roman al amintirilor, un roman in care personajul principal, Emanuel, este un alter-ego al autorului.
Ultimul roman al lui Blcher apare postum, in anul 1971. Se numeste Vizuina luminata, iar cel care se ocupa de editarea sa este scriitorul evreu Alexandru Binder, cunoscut sub pseudonimul Sasa Pana. Romanul mai este considerat si un adevarat “jurnal de sanatoriu”, deoarece Blecher transpune cu lux de amanunte viata dura din sanatoriu, cu toate aspectele bolii sale, durerile care parca nu mai incetau, chinul sufletesc si trupesc care il macina in fiecare secunda, iar peisajul dezolant il demoralizeaza complet. Personajul are impresia ca se departeaza de sine, traind intr-o permanenta confuzie.
Criticii literari afirma ca Max Blecher este precursorul stilului suprarealist in literatura romaneasca, mai ales in ceea ce priveste volumul sau de poezii.
Opera lui Max Blecher este o opera complexa, in care imaginarul se contopeste cu realul. Universul sau literar este ingradit de suferinta cauzata de crunta boala, iar de cele mai multe ori universul creatiei este subjugat camerei de sanatoriu, odaii din orasul Roman sau chiar corsetului de ghips. Prin literatura Max Blecher reuseste sa isi mentina sufletul viu.
