Cu aproximativ 205 milioane de ani in urma, in perioada Jurasicul superior a erei mezozoice a trait Megazostrodonul – un mamifer preistoric foarte mic, cu lungimea corpului de 10-12 cm si greutatea de 20-30 g. Avea craniul mic doar de 2-3 cm lungime, dar un creier ce prelua rapid informatiile transmise de organele de simt.
Cercetatorii au studiat cavitatea craniana a acestui animal si au ajuns la concluzia ca simtul auditiv si olfactiv erau foarte bine dezvoltate. Caile nazale erau strabatute de canale nervoase speciale cu ajutorul carora Megazostrodonul adulmeca dinozaurii carnivori daca se aflau in apropiere sau prada (formata din animale mici) cand mergea la vanatoare.
Megazostrodonul era un mamifer nocturn care popula padurile si savanele din perioada triasicului, vana animale mici, soparle si insecte. Avea corpul acoperit de blana care il proteja impotriva frigului, capul era alungit ca al unui soarece, ochii mari si botul ascutit. Membrele posterioare erau putin mai robuste decat cele anterioare, toate se terminau cu labe subtiri, cu cinci degete lungi prevazute cu gheare ascutite.
In perioada de imperechere femela si masculul isi faceau un cuib intr-o vizuina sau in crapaturile stancilor, pe care il captuseau cu frunze si alte vegetale. Cuibul era amenajat mai mult de femela, iar materialele aduse de mascul. Se banuieste ca femela nastea un singur pui, isi manca placenta si isi alapta puiul timp de cateva saptamani.
Comparativ cu alte mamifere primitive ale caror ramasite fosile erau intr-o stare de degradare mare, la Megazostrodon fosilele erau foarte bine conservate. Ele au fost descoperite in Lesotho, in Africa de Sud, dar si in Europa, China si America de Nord. Specia a fost descrisa in anul 1968 de paleontologii A. W. Crompton si F. A. Jenkins si numita Megazostrodon rudnerae.
Megazostrodonul a fost clasat in ordinul Morganucodonta, familia Megazostrodontidae.
