Intrebarea daca “merita sa ne apucam de agricultura”, in situatia economica actuala a Romaniei si in contextul unei crize mondiale si locale, ar putea avea, paradoxal, doua raspunsuri complet diferite, conditionate, de o parte, de realitatea locala, si, pe de alta parte, de tendintele si necesitatile la nivel european si mondial. La ultima reuniune a G20, forumul celor mai dezvoltate 19 tari din lume, plus Uniunea Europeana, pe probleme de agricultura, s-a aratat, inca o data, ca cea mai mare provocare a prezentului si a viitorului apropiat se refera la gasirea celor mai bune solutii in vederea asigurarii hranei pentru o populatie, care la nivel global, in 2050, va ajunge la 9 miliarde. Ori, acest lucru nu este posibil fara o agricultura sustinuta si performanta. Prin urmare, ar exista toate premisele ca tarile cu potential agricol sa isi creeze strategii de dezvoltare in acest sens. Multe tari au reusit deja intr-un asemenea demers, criteriile de masurare a eficientei fiind ponderea exporturilor de produse agricole, contributia agriculturii la P.I.B.-ul tarii respective si procentul din populatie care dezvolta o afacere in domeniul agricol.
Un prim raspuns la intrebarea “Merita sa ne apucam de agricultura?” ar putea fi unul afirmativ, bazat pe urmatoarele argumente:
1. * Romania poseda o suprafata agricola in jur de 15 milioane de hectare, dintre care aproximativ 10 milioane sunt terenuri arabile, insemnand ca exista posibilitatea de a resuscita domenii altadata infloritoare in agricultura autohtona.
2. * In ciuda conditiilor economice precare, Romania inca se mentine pe pozitii rezonabile, la nivel european, in privinta productiei de porumb, orez, grau, floarea soarelui, cartofi, tutun, rapita, produse cautate pe piata europeana.
3. * Potentialul piscicol al tarii este foarte bun, reteaua hidrografica de aproape 850 000 de hectare plasand Romania pe primul loc in Europa sud-estica. In ultimii ani, cateva ferme piscicole au abtinut rezultate remarcabile si par sa demonstreze ca este un sector cu perspective.
4. * Un domeniu de exploatat, in conditiile gasirii unor strategii adecvate, este cel legat de cresterea animalelor si de procesarea carnii si a laptelui, la momentul actual, Romania nereusind sa acopere nici macar necesarul intern, in mare parte din lipsa tehnologiei moderne, dar si din cauza unei relatii defectuoase intre crescatorii de animale, procesatori si piata de desfacere.
5. * Apicultura, o ocupatie cu traditie in Romania, este o resursa economica semnificativa, in conditiile unei mari cereri de produse apicole la export.
6. * Romania are inca posibilitatea dezvoltarii unei agriculturi ecologice (ceea ce nu este valabil pentru multe alte tari), produsele eco fiind astazi la mare cautare pe toate pietele lumii.
7. * Chiar daca nu sunt foarte multi, exista intreprinzatori, in Romania, care au demonstrat ca si pe timp de criza pot obtine profit din afaceri precum: cultivarea ciupercilor, a plantelor medicinale, dezvoltarea fermelor piscicole, a produselor bio, a agro-turismului.
Raspunsul negativ la intrebarea daca “merita sa ne apucam de agricultura” s-ar justifica prin cateva aspecte generale, pe langa multe altele particulare:
1. * Dupa 1989, suprafata agricola a devenit extrem de faramitata, ceea ce impiedica o exploatare profitabila a terenurilor. In timp ce in Cehia, de exemplu, exploatatia agricola medie este de 90 de hectare, in Danemarca de 60 de hectare, in Franta 53 de hectare etc., in Romania este de 3,5 hectare, ceea ce o plaseaza pe penultimul loc in Europa, inainte de Malta, si aproape de Grecia si Cipru, tari in care natura nu a fost atat de darnica in privinta calitatii terenurilor.
2. * Anual, aproape jumatate din terenul agricol ramane nelucrat, ceea ce indica o anume inertie si din partea autoritatilor si din partea populatiei care, chiar in mediul rural fiind, intretine o agricultura de subzistenta, rudimentara, in care costurile sunt, de cele mai multe ori, mai mari decat profitul.
3. * Mentinerea, ani la randul, a unui deficit constant la importurile/exporturile de produse agricole (exporturi de aproximativ 2 miliarde euro, in fiecare dintre ultimii doi ani, si importuri de 4 miliarde euro) demonstreaza incapacitatea/ lipsa de interes pentru elaborarea unei legislatii si a unor facilitati pentru agricultori, care sa protejeze productia autohtona.
4. * Productia de cereale, fructe si legume, in Romania, a ramas, in mare masura, dependenta de capriciile vremii, nefacandu-se aproape niciun fel de investitii in acest sens.
5. * Evaziunea fiscala, perpetuata de la an la an, creeaza dezechilibre majore si face ca tentativele oneste de dezvoltare a unei afaceri sa fie inabusite in fasa.
6. * Privatizarea (adesea incorecta) a terenurilor agricole si a celor forestiere nu a stimulat dezvoltarea agriculturii, ci a dus la distrugerea fondului existent pana in 1989.
7. * Comparativ cu alte tari, din cauza mecanismelor birocratice si netransparente, Romania nu a reusit sa atraga in agricultura nici jumatate din subventiile europene pe care le-ar fi putut valorifica, desi, potrivit PAC (Politica Agricola Comuna), in perioada 2007-2013, tara noastra ar fi avut dreptul, pe baza de proiecte si programe, la 14,5 miliarde de euro.
8. * Multe dintre persoanele care demareaza o afacere in agricultura nu au pregatirea necesara, ceea ce conduce fie la esec, fie la rezultate extrem de modeste.
Avand in vedere ca, dupa spusele specialistilor, cel putin pentru urmatorii 20-30 de ani, agricultura este unul dintre domeniile care se va dezvolta cel mai mult, cine intentioneaza sa puna in practica o afacere trebuie sa stie ca, in principiu, “merita sa ne apucam de agricultura”, dar va fi necesar sa se cantareasca foarte bine contextul, tipul afacerii, posibilitatile financiare, piata de desfacere, sa se inarmeze cu rabdare, sa fie tenace si, evident, onest. Poate ca, in timp, mai multe reusite individuale vor putea sa invinga sistemul birocratic, inertial, tipic romanesc si vor scoate la iveala imensul potential agricol al acestei tari.
Ar trebui sa mai avem in vedere si faptul ca 2013 este ultimul an din exercitiul financiar 2007-2013, in care se pot accesa fonduri europene nerambursabile, cu o cofinantare sustinuta de banci, la care se poate gira chiar cu fondurile UE accesate. Urmatoarea etapa de finantare, 2014 – 2020, va demara, probabil, abia in 2015. Domeniile agricole inca eligibile pentru fondurile europene nerambursabile, la momentul actual, sunt: cresterea animalelor, productia si imbutelierea de ape minerale, pescuit, silvicultura. Alte informatii utile se pot obine de pe site-ul Ministerului Agriculturii, la adresa: http://www.madr.ro/.
