In Romania, la momentul actual, in pofida declaratiilor constante ale autoritatilor, prin care isi exprima, de peste douazeci de ani, dorinta de “reformare” a sistemului de invatamant, totul pare sa fi ramas incremenit intr-o structura inertiala, rupta cvasitotal de realitatea imediata. Indiferent de nivelul de studiu (scoala primara, gimnaziala, liceu, facultate), programele, manualele (acolo unde cazul), metodele de invatare, de predare si de evaluare nu difera cu mult de cele din perioada comunista, la acestea adaugandu-se lipsa de motivatie, atat a elevilor, cat si a profesorilor. Situatia este aproape imposibil de explicat in termeni logici, atata vreme cat exista modelul tarilor dezvoltate, model care ar putea fi preluat macar partial – tari care au progresat rapid, din toate punctele de vedere, tocmai pentru ca au inteles faptul ca, fara educatie la cele mai inalte standarde, nicio societate nu are sanse sa evolueze.
Intr-un studiu realizat anul acesta, Departamentul de Stat al Muncii, din Statele Unite ale Americii, precizeaza ca 65% dintre elevii de astazi, vor practica, dupa absolvirea studiilor, o meserie care inca nu exista, de aici rezultand necesitatea de a anticipa felul in care vor evolua tehnologiile si, implicit, obligatia de a se adapta metodele de invatare la aceasta tendinta. Prin urmare, sistemului de invatamant ii revine, pe de o parte, responsabilitatea de a prevedea competentele de care actualii elevi vor avea nevoie, iar, pe de alta parte, trebuie sa ii pregateasca pentru o lume din ce in ce mai complexa si, deci, imprevizibila.
In acest sens, modelul clasic al invatarii, avand in centrul sau de greutate profesorul si sala de clasa, trebuie abandonat treptat, in favoarea unui mediu stimulativ si dinamic, in care elevii sa fie impreuna pentru a discuta, pentru a gasi solutii diverselor probleme in fata carora sunt pusi, profesorul avand mai mult rolul de mediator si indrumator. Acestui context i se poate adauga si unul virtual, in care invatarea, discutiile si evaluarea sa se poata face indiferent de conditiile fizice sau geografice. Pentru ca o asemenea deplasare de accent sa se produca, specialistii in pedagogie spun ca se pot valorifica diverse metode de invatare, adaptate varstei, cum ar fi :
- Cultivarea spiritului ludic prin evaluarea permanenta si imediata a felului in care orice noua informatie este asimilata, intr-un cadru inspirat de jocurile video (desi unii, specialisti sau nu, sunt tentati sa o condamne, din inertie) – adica, reusitele sa fie valorizate zilnic printr-un scor, printr-o recompensa si prin cresterea progresiva a dificultatii problemelor. Scopul unei astfel de metode este de a face din scoala un spatiu al invatarii cu placere.
- Conexarea informatiei si a competentelor dobandite in scoala la realitate – continutul invatarii trebuie diseminat dincolo de « zidurile » scolii, oferind elevilor posibilitatea evaluarii aspectelor invatate in diferite contexte ale vietii de zi cu zi. Acest fapt se poate realiza prin « comunitati » scolare on line, prin manuale scolare digitale, prin protocoale incheiate de catre scoala cu diverse medii sociale si profesionale din localitate, in cadrul carora elevii sa constate, in viata reala, ceea ce au invatat in scoala.
- Metoda clasei « inversate » (« flip classroom ») – este o metoda moderna de invatare, experimentata inca din anii 1990, in SUA, sub indrumarea unor specialisti de la Universitatea Harvard, constand in schimbarea rolului profesorului, din persoana care « expune » un subiect, dupa care elevii primesc « tema pentru acasa », in acela de indrumator al copiilor si al tinerilor, in vederea realizarii unor sarcini relativ complexe, dupa ce acestia au urmarit pe internet (acasa si in clasa), un video sau un «podcast », care sa le ofere datele necesare pentru activitatea practica din clasa. Profesorul poate, astfel, sa urmareasca mai atent, felul in care fiecare elev asimileaza un anumit tip de informatie, iar elevii au ocazia de a-si manifesta creativitatea.
- « Digitalizarea » claselor – in sensul dotarii cu aparatura necesara unui invatamant in pas cu timpul si cu tehnologia – table interactive, caiete digitale, manuale digitale, instrumente de « cartografiere » a cunostintelor etc.
- « Dezintermedierea » invatarii – termenul poate sa para pretentios, dar nu inseamna altceva decat apelul la mijloace digitale (algoritmi care genereaza o anumita structura a lectiei) pentru « personalizarea » modului de transmitere a informatiei, in functie de nivelul fiecarui elev. Profesorul se va putea concentra, in felul acesta, asupra modului in care lucreaza, creeaza, progreseaza elevii dintr-o clasa, pentru a sti la ce metode sa apeleze in continuare, astfel incat sa genereze rezultatele dorite si chiar performanta.
- Folosirea « hartilor » conceptuale digitale in care informatia este stocata intr-o maniera asemanatoare cu cea din creierul nostru si care stimuleaza, deopotriva, invatarea vizuala, activa si colaborativa. Knowledge Master este unul dintre cele mai utile si puternice software-uri, care permite construirea unor adevarate baze de date, este usor de folosit si este interactiv. Ajuta la reprezentarea conceptelor, la gestionarea inteligenta a informatiei, la comunicarea originala a ideilor, la crearea de noi situatii de invatare etc.
Este evident ca scoala viitorului trebuie sa semene timpului respectiv si oricine neaga acest lucru inseamna ca este prizonier al unei realitati incremenite. Pe de alta parte, este adevarat ca numai intr-o societate bine organizata si responsabila, care are si mijloacele materiale pentru implementarea unor metode moderne de invatare si strategii, scoala va deveni ce trebuie sa fie – garantia progresului si forma de respect pentru fiecare dintre membrii ei.
