Mi-am ales cea mai geroasă zi din an să ajung la Micloșoara, în județul Covasna! Cu toate astea, nimic nu m-a dat înapoi să vizitez, atât cât am putut și partea aceea de Românie frumoasă, din Secuime! Ce-i drept, inițial, în goană de roți am străbătut drumul Brașov-Sfântu Gheorghe-Micloșoara. Sunt locuri cu un farmec aparte, pe care eu îl descopăr pentru prima dată.
E frumos să fii turist în țara ta! E cumva liniștitor să vezi cum, oamenii locului îți arată și munți, și dealuri și arhitectură, de parcă ar fi la ei acasă! Ei bine, chiar sunt! Povestea de astăzi este despre un loc în care, oamenii care trăiesc aici sunt la ei acasă, de mai bine de 800 de ani! Bun venit la Micloșoara, pe domeniul contelui Kálnoky!
Drumul către localitatea cu pricina nu este unul tocmai demn de anul 2015. Gropi și denivelări la tot pasul. Însă, tocmai datorită acestui fapt reușești să studiezi atent, particularitățile locului. Satele sunt cumva răzlețite, ba de-a dreapta, ba de-a stânga asfaltului dar, să fii sigur că au o logică aparte. Primul aspect care îți sare în ochi, mai ales, dacă te afli pentru prima dată pe aceste meleaguri este arhitectura caselor.
Într-unul dintre sate, seamănă izbitor cu cea săsească dar, pe măsură ce te adâncești în secuime, locuințele nu prea mai aduc cu cele din multe locuri ale Ardealului. Fiecare are un farmec aparte. Totuși, în unele detalii, îți amintesc de cele săsești, pentru că sașii erau buni meșteri și chemați în toată Transilvania să construiască, la fel cum au făcut și pe aceste meleaguri! Celebrele obloane, închid și aici ochii ferestrelor, înveșmântate în diferite culori. Gardurile însă, deși au uluci ce țin strâns una de alta nu sunt așa de înalte precum cele ale sașilor. Nici porți duble n-am văzut, una pentru oameni, cealaltă, mai înaltă, pentru care.
În orice caz, dacă te plimbi pe cărările Micloșoarei, mai ales la asfințit iei parte la un spectacol impresionant de lumină și culoare! Pentru că și aici, ca și în zona săsească, oamenii își cinstesc în tonuri vii, locuințele. Însă, în toată explozia asta de culoare, câteva case se diferențiază detașat de restul! Sunt casele de oaspeți ale Contelui Kánloky, una dintre cele mai vechi familii nobiliare din Transilvania!
Strămoșii lui s-au stabilit în zonă încă de pe la 1252 și, de atunci au dus tradiția familiei mai departe. Iar această tradiție spune că, în orice colț de lume s-ar afla această familie, cineva trebuie să rămână aici, acasă, unde le sunt și rădăcinile, de mai bine de 800 de ani! Așa se face că, aici, la Micloșoara contele a renovat niște proprietăți pe care a reușit să le revendice în 1999, transformându-le în case de oaspeți. Și ce mai oaspeți, dacă ar fi să amintesc multitudinea de turiști străini dar, mai mult de atât, pe nimeni altul decât Alteța Sa Regală, Prințul Charles de Wales!
Despre condițiile de aici nu cred că trebuie să vorbesc foarte mult, având în vedere că și un prinț poate dormi regește în aceste case de oaspeți. Însă, ce ar trebui să menționez este faptul că niciuna dintre camere nu seamănă cu alta, iar fiecare interior a fost astfel amenajat încât să confere o atmosferă plăcută, prietenoasă și călduroasă, că bunul gust este la el acasă și rezidă din fiecare detaliu!
Casa mare de oaspeți are parter și mansardă. Este unul dintre locurile mele preferate, nu pentru că este, într-adevăr, spațioasă ci, pentru că aici am descoperit că pot să scriu, indiferent câtă oboseală aș fi acumulat. Mobilierul parterului a fost ales cu grijă, reprezintă cu succes secolul al XIX-lea și, este, deopotrivă, compatibil cu arhitectura.
Pereți de un alb imaculat, unghiuri frânte sau adânc tăiate, ferestre de lemn, ce amintesc de poveștile bunicii, biblioteci ticsite de cărți vechi, sobe împodobite cu cahle emailate, ce redau, la loc de cinste, blazonul familiei Kálnoky de Korospatak, ursul cu o săgeată în gură – legenda familiei spune că, undeva prin secolul al XIII-lea, un secui pe nume Kalnoky i-ar fi salvat viața regelui Ungariei, în timpul unei vânători. Acesta din urmă a fost atacat de un urs, iar Kalnoky a omorât fiara, străpungând-o cu o săgeată – aduc în prezent, aerul plin de istorie al acestei familii atât de vechi.
Tot parterul creează în după amiezi târziii o atmosferă ce te îmbie la lectură și introspecție. Pot spune cu certitudine că, din toate interioarele vizitate de mine până acum, acesta m-a inspirat cel mai tare. Tot la parter vei găsi și bucătăria, atent dichisită și ea unde, căldura sobei mi-a amintit de casa bunicilor și mirosul de lemne arse, până târziu în noapte. O scară abruptă conduce către pivnița din care, prima dată te întâmpină atente, tot felul de borcane de bunătăți. De la aromatele dulcețuri de rubarbă cu vanilie, zmeură sau caise, până la grasele borcane cu murături puse de cu toamna, toate se fălesc că vor fi gustate și apreciate de oaspeții contelui.
Și, dacă până acum ți-am făcut doar poftă de o asemenea primire demnă de invitați de seamă, pășește mai departe, în pivniță și ia loc la masă, lângă foc, privind cum licăresc în lumina lui, sticlele cu licori aromate, vechi și bine păstrate, în colecția personală a contelui. Trebuie să recunosc că, una dintre ele a fost deschisă și pentru mine, iar buchetul ei s-a potrivit perfect cu tocănița de vițel, servită cu o garnitură despre care nu am putut afla cum se numește, dar pot să îți spun doar că era un fel de ciulama de smântână, cu morcovi și pătrunjel! Iar salata de ardei copți, asezonată cu oțet de mere și miere nu a făcut altceva decât să completeze tabloul acesta culinar, care-ți lasă acum, apă în gură!
Și, odată ce ai iscodit toate cotloanele pivniței, după un asemenea festin, cu siguranță vei dori să afli unde te poți odihni! O altă scară te va introduce de data aceasta, în lumea cea de la mansardă, unde se află dormitoarele, cu paturi primitoare, sau cochete, după gust. Ia aminte, în drum spre somn și la mica bibliotecă din peretele scării și du cu tine, spre locul unde poți savura înainte de culcare, un ceai aromat, și o carte din care poți afla istoria familiei sau, lucruri interesante, despre alte destinații din Transilvania! Eu voi aștepta, până dimineață să îți povestesc și despre celelalte case de oaspeți ale contelui, precum și despre un castel de poveste, din apropiere, pe care trebuie musai să îl vizitezi.
Dar, până atunci, în cea de-a doua zi a vizitei tale la Micloșoara savurează în liniște micul dejun, cu bunătăți din producția proprie, așa cum demult nu ai mai mâncat! Zacusca este din vinetele culese din grădină, mierea, din stupii de pe domeniu, laptele este și el proapăt muls, de la vacile din sat, brânzeturile sunt atent selecționate și tot în casă făcute. Și, după ce ți-ai pus burta la cale vino să cercetăm împreună împrejurimile și celelalte case de oaspeți de pe domeniul contelui Kalnoky!
În primul rând, uită-te la căsuța aceea mică și albastră, din curte! O privire de-ți vei arunca înăuntru, cu siguranță, îți vei prelungi vacanța aici! Nu are decât două camere dar, cu mult bun gust amenajate! Și, dacă nu mai știi de mult cum e să dormi în cearceafuri imaculate și apretate, rămâi măcar încă o noapte, aici! Trebuie să recunosc că, dimineața cu greu te vei desprinde de așternuturile acelea! Covoarele sunt țesute manual.
Ușile dulapului încastrat în zid, pictate tot manual. Cuverturile paturilor, perdelele și fețele pernelor țesute și brodate pe pânză, ca odinioară. Mobilierul, din lemn masiv, vopsit în tonuri întunecate! Îți poți dori ceva mai mult de atât?
În general, așa arată fiecare cameră și din celelalte case de oaspeți ale domeniului deși, cum spuneam anterior, nu seamănă una cu alta. Cea de mai jos este preferata Prințului Charles, ori de câte ori ajunge în zonă. Și, dacă îți mai spun că, una dintre case are și o cochetă saună, că am găsit pe pereți desene, reprezentări vechi de mai bine de o sută de ani ale castelului din apropiere, care aparține tot familiei Kálnoky vei spune că e deja prea mult. Sau poate nu vei crede că există un astfel de loc, în România! Pe asta și mizez și te invit să bați drumul până aici, pentru că merită fiecare bănuț!
NB: Fotografiile aparțin autorului și nu pot fi preluate fără acordul scris al acestuia!
Va urma!
