Asa cum s-a intamplat in cazul multor inventii, si in privinta microscopului optic exista dispute referitoare la numele inventatorului sau. Inca din Antichitate, cunoscandu-se secretul fabricarii sticlei, romanii au cautat sa gaseasca o utilitate acestui nou obiect si sa investigheze cum erau percepute obiectele prin intermediul lui. In secolul al XII-lea, italianul Salvino D’Armate construieste prima pereche de ochelari de vedere, asigurand purtatorului posibilitatea de a percepe obiectele inconjuratoare mai mari decat erau acestea in realitate. Cele mai simple modele de lentile maritoare, care aveau capacitatea de marire intre 6X si 10X, erau folosite pentru inspectarea insectelor de mici dimensiuni, in general a mustelor, de unde si numele de “ochelari de muste”.
Zacharias Jansen si primul microscop optic
In anul 1590, doi fabricanti de ochelari, de origine olandeza, Zacharias Jansen si tatal sau, Hans, au inceput sa experimenteze posibilitatile de intrebuintare a lentilelor maritoare. Acestia au introdus diferite tipuri de lentile in interiorul unor tuburi, care alunecau unele in altele, si au facut o descoperire care ii va face sa ramana in istoria inventiei – obiectul din apropierea capatului tubului parea sa fie mult mai mare decat in realitate sau decat in cazul observarii acestuia cu ajutorul unei simple lentile. Se crede ca tatal lui Zacharias este cel care l-a ajutat pe acesta din urma sa construiasca primul sau microscop optic, in anul 1595. Zacharias ii scrie unui diplomat olandez din acea perioada, William Boreel, despre inventia sa, iar in momentul in care medicul regal se intereseaza de acest obiect, Boreel isi aminteste de scrisoarea lui Jansen.
Primele microscoape au surprins mai mult prin noutatea lor, decat ca instrumente stiintifice, din moment ce capacitatea maxima de marire era in jurul valorii de 9X si imaginile erau oarecum neclare. Chiar daca microscopul lui Jansen nu a supravietuit timpului, din acea perioada ramane descrierea unui microscop optic destinat regalitatii olandeze. Neextins, microscopul marea un obiect de trei ori, iar daca tuburile erau extinse, obiectul era marit de zece ori. In aceeasi epoca, Galileo Galilei a construit o varianta de microscop, pe care a numit-o “occhiolino”, compusa din doua tipuri de lentile – una convexa si una concava.
Microscopul este alcatuit dintr-o lentila care poarta numele de obiectiv, aceasta fiind cea care produce o imagine primara marita. O alta lentila, numita ocular, are rolul de a mari prima imagine. In practica actuala se folosesc mai multe lentile, atat pentru obiectiv, cat si pentru ocular, pe principiul maririi imaginii in doua etape.
Anton van Leeuwenhoek
Anton van Leeuwenhoek (1632-1723), biolog de origine olandeza, la sfarsitul secolului al XVII-lea, a ameliorat functionarea microscopului, facand observatii stiintifice uimitoare cu ajutorul unui aparat construit chiar de el, pentru care utilizase lentile superioare, cu o putere maritoare de 270X, care permiteau studierea obiectelor extrem de mici (de pana la o milionime de metru). Van Leeuwenhoek a facut nenumarate descoperiri in domeniul biologiei, cu ajutorul microscopului optic, deschizand drumuri noi in cercetare – descrierea bacteriilor, viata dintr-o picatura de apa, circulatia corpusculilor de sange la nivelul capilarelor etc. Intreaga munca a lui Anton van Leeuwenhoek a fost ulterior dezvoltata de catre cercetatorul de origine britanica Robert Hooke, care publica primul studiu microscopic, Micrographia, in anul 1665.
Studiul publicat de Hooke este deosebit de valoros, in primul rand datorita ilustratiilor de o mare valoare, realizate de autorul insusi. Sunt detaliate aici observatiile lui Hooke facute cu ajutorul microscopului, folosind ca materiale de explorare zapada, un ac, o lama de ras, muste etc. O lume complet necunoscuta se deschidea in fata ochilor, starnind curiozitatea oamenilor de stiinta. Tot el observa niste formatiuni pe care le denumeste “celule”, fara a le defini foarte clar. In ciuda descoperirilor majore facute cu ajutorul microscopului optic, acest domeniu nu a progresat foarte mult in urmatorii 200 de ani. In 1850, inginerul de origine germana, Carl Zeiss, incepe rafinarea lentilelor folosite in fabricarea microscoapelor (produse chiar de el). In anul 1880, Zeiss il angajeaza pe faimosul specialist in sticla, Otto Schott, care aduce imense imbunatatiri lentilelor optice si calitatii generale a microscopului
Inventarea si imbunatatirea microscopului optic au dus la progrese semnificative in studiul celulei, in bacteriologie si parazitologie, in mineralogie, in metalografie (examenul microscopic al metalelor) etc.
De la aceste inceputuri, cercetarea stiintifica a cucerit universuri din ce in ce mai mici, cu microscoape din ce in ce mai performante. Marimea teoretica minima care poate fi observata cu ajutorul microscoapelor moderne este de 200 nm (nanometri), pentru ca aceste dispozitive optice sunt capabile sa focalizeze obiecte care sunt de marimea unei lungimi de unda (in apropiere de 500 nm). Un microscop electronic, pe de alta parte, poata sa mareasca imagini care sunt, ca dimensiuni, mai mici decat o lungime de unda.
