Micul rechin-pisica patat, Scyliorhinus caniculaMicul rechin-pisica patat este o specie zvelta care masoara doar cel mult 1 m si cantareste 3 kg. Numele sau vine de la aspectul sau exterior, de la coloritul pielii sale netede in nuante deschise si inchise sub forma unor mici pete distribuite pe toata suprafata corpului. Comparativ cu alte specii acest rechin apare intr-un numar mare de exemplare ceea ce a facut sa fie considerat cel mai comun rechin european. Avand in vedere faptul ca este si mic a fost numit si rechinul pitic patat.

Este raspandit in Marea Mediterana, estul Oceanului Atlantic de Nord, Marea Nordului, Canalul Manecii, de-a lungul coastei Norvegiei si Insulele Shetland in Senegal. Inoata atat la adancimi mici de pana la 85 m dar si mari de 150-400 m.

Aceasta specie de rechin traieste solitar, iar uneori se aduna in bancuri formate din multi masculi si femele. Are coloritul corpului atat de asemanator mediului in care traieste incat trece de cele mai multe ori neobservat. Coloritul poate varia foarte mult de la nuante maronii-deschise la maronii-roscate, poate fi de asemenea in nuante gri-cenusii sau gri-galbui. Petele cele mari sunt mai intunecate in tonuri maronii sau negre, iar cele mici albe sau galbene. Corpul sau este subtire si alungit, iar capul ingust cu botul scurt, la varf rotunjit, iar maxilarele inzestrate cu numerosi dinti mici dar foarte ascutiti. Sus pe partile laterale ale capului apar ochii mari, ce au irisul de culoare inchisa, iar pe linia de mijloc a capului si foarte aproape de deschiderea gurii sunt pozitionate deschiderile nazale. Deasupra aripioarelor pectorale se pot observa cinci fante mici branhiale, aranjate la distanta egala intre ele. De-a lungul spatelui apar cele doua inotatoare dorsale, prima mai mare, iar a doua mai mica situata destul de aproape de peduncului codal. Aripioarele ventrale sunt mult mai mici decat aripioarele pectorale, iar inotatoarea codala are o forma triunghiulara si este situata chiar intre cele doua inotatoare dorsale insa pe partea inferioara a corpului. Inotatoarea codala este alungita, are lobul inferior foarte larg iar cel superior putin curbat in sus.

Citește și:  Broasca Goliat (Conraua goliath), cea mai mare din lume

Hrana acestui rechin consta din mici pesti ososi, moluste, viermi, crustacee pe care ii prinde de pe fundul marii folosindu-se in detectarea lor de senzori electrici si simtul olfactiv foarte dezvoltat, acuitatea vizuala fiind destul de slab dezvoltata. Acest rechin este inofensiv pentru om, insa pentru micile vietuitoare acvatice care constituie prada sa preferata este periculos, le poate prinde atat ziua cat si noaptea.

Reproducerea la micul rechin-pisica patat este ovipara. Femela si masculul se imperecheaza in apa la adancimi realtiv mari, iar apoi femela isi depune icrele in alte zone, pe algele dense care se gasesc la adancimi mai mici. Fiecare femela poate depune un numar de 18-20 de oua in niste capsule lungi numite ouateci, de forma dreptunghiulara, lungi de 6 cm, flexibile si prevazute la colturi cu mici carcei cu ajutorul carora stau ancorate de alge. Dupa eclozarea oualor apar puii de rechin, acestia cresc destul de incet, ajung la maturitatea sexuala in momentul in care masoara cel putin 60 cm.

Micul rechin-pisica patat are denumirea stiintifica de Scyliorhinus canicula, face parte din ordinul Carcharhiniformes, familia Scyliorhinidea si nu este o specie in pericol de disparitie. Carnea sa foarte gustoasa face sa fie pescuit frecvent, mai ales in Europa si de asemenea folosit la obtinerea uleiului de rechin.

Video – Micul rechin-pisica patat (Scyliorhinus canicula):

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.