Misiunile Vostok au reprezentat prima serie de nave spatiale cu echipaj rusesc. Sase misiuni Vostok, din 1961 pana in 1963, au transportat cosmonauti in zboruri succesive mai lungi, iar fiecare dintre aceste misiuni a realizat o premiera in istoria zborurilor spatiale. Vostok 1 a fost prima nava spatiala cu echipaj care a realizat o orbita completa, Vostok 2 a fost prima care a petrecut o zi intreaga in spatiu, Vostok 3 si 4 au format prima misiune compusa din doua nave spatiale, Vostok 5 a fost prima misiune de lunga durata, iar Vostok 6 a fost prima misiune care a transportat o femeie in spatiu. Zborul istoric al lui Yuri Gagarin a fost precedat de o serie de misiuni fara echipaj, pentru a testa spatiul inaintea trimiterii capsulei Vostok si de asemenea pentru a testa metodele de reintrare si recuperare a acesteia. Aceste zboruri de testare sunt cunoscute in occident drept Sputnik 4, 5, 6, 9 si 10, iar in Rusia drept Korabl Sputnik 1-5.
Nava spatiala Vostok a constat intr-o cabina sferica, cu diametrul de 2,3 metri, atasata la un modul. Cabina a fost ocupata de un singur cosmonaut asezat intr-un scaun de catapultare, care putea fi folosit in caz ca ar fi existat probleme in timpul lansarii si era activat dupa reintrarea in atmosfera pentru a-l duce pe cosmonaut departe de zona de aterizare. Deasemenea, in interiorul cabinei se aflau trei hublouri, camere de filmat, un radio care il conecta pe cosmonaut de cei aflati la sol, un panou de control, echipament de sustinere a vietii, alimente si apa.
Din varful cabinei ieseau in afara doua antene radio, iar intreaga sfera era acoperita cu un material ablativ, astfel ca nu era nevoie ca aceasta sa fie stabilizata la o altitudine speciala in timpul reintrarii in atmosfera. Modulul, care era atasat de cabina cu niste benzi de otel, continea o singura racheta alimentata de combustibil lichid si niste propulsoare pentru controlarea altitudinii. In jurul modulului erau grupate sticle rotunde cu azot si oxigen.
Vostok 1 si Yuri Gagarin
Yuri Gagarin a facut istorie cu zborul sau in jurul planetei, care a durat 108 minute. Odata ajuns in orbita, acesta a raportat ca totul era bine si a inceput sa descrie privelistea pe care o vedea prin hublouri. Gagarin luase cu el o papusa mica pentru a-i servi drept indicator de gravitatie – atunci cand papusa plutea in aer, acesta stia ca gravitatia era zero. Gagarin nu detinea niciun fel de control asupra navei sale – exista un cod de blocare care il impiedica sa faca ceva in cazul in care acesta ar fi intrat in panica, deoarece, la acea vreme, nu se stia cum ar putea reactiona oamenii in spatiu. In caz de urgenta, Gagarin avea acces la un plic sigilat in care se afla codul de blocare.
Pentru a putea folosi controalele, acesta trebuia sa demonstreze ca era capabil sa realizeze o sarcina simpla (citirea si apasarea a trei dintre cele noua butoane). Insa aceste lucruri s-au dovedit a fi inutile, iar semnalele radio de la sol au ghidat nava spatiala catre o reintrare reusita. La inaltimea de 8000 de metri, Gagarin s-a catapultat din capsula si s-a parasutat la sol. Detaliile oficiale in privinta zborului au fost eliberate abia pe data de 30 mai, atunci cand a fost trimisa o aplicatie catre Federatia Internationala Aeronautica, care sa inscrie zborul ca fiind un record mondial.
Vostok 2 si Vostok 3 si 4
Primul zbor cu echipaj a durat o zi intreaga. Pilotul de 36 de ani, pe nume Titov, a mancat alimente sub forma de pasta in cursul celei de-a treia orbite in jurul Pamantului, iar mai tarziu s-a uitat in manual si a schimbat altitudinea navei spatiale. Dupa 10 ore de misiune acesta a incercat sa doarma, insa i s-a facut greata – a fost primul dintre calatorii spatiali care a experimentat raul de miscare in spatiu. Cu toate acestea, Titov a adormit in cele din urma (pentru aproximativ 7 ore), iar cand s-a trezit, acesta a reintrat in atmosfera si a aterizat cu succes, la 25 de ore si 18 minute dupa lansare.
Vostok 3 si 4 au reprezentat prima lansare dubla cu echipaj. Cele doua nave au decolat de pe aceeasi rampa de lansare, la o zi distanta, si au fost plasate pe orbite atat de precise, incat acestea au trecut una pe langa alta la distanta de numai 6,5 kilometri. Totusi, o intalnire la o distanta mai mica decat aceasta nu a fost posibila, deoarece navele nu erau echipate in asa fel incat sa poata fi manevrate. Zborul comun a continuat, cei doi cosmonauti (Nikoleyev si Popovici) vorbind unul cu altul si cu cei aflati la sol prin intermediul radioului. In cele din urma, cele doua nave au reintrat in atmosfera aproape simultan si au aterizat la doar cateva minute distanta una de alta.
Ultimele doua misiuni Vostok
Misiunile Vostok 5 si 6 au reprezentat o alta lansare dubla, de data asta implicand prima femeie in spatiu (Valentina Tereshkova, 26 de ani). Aceasta a fost de asemenea primul civil ajuns in spatiu – inaintea ei, numai personalul militar ajunsese in spatiu, indiferent de tara. Fotografiile facute de aceasta, care reprezentau orizontul vazut din spatiu, au fost utilizate mai tarziu pentru a identifica straturile de aerosoli din atmosfera. Aceasta a fost ultima misiune Vostok a agentiei spatiale rusesti. Vostok 6 a fost cea mai lunga misiune spatiala la acea vreme. Tereshkova s-a aflat in orbita pentru trei zile si a efectuat un numar de teste pe ea insasi, pentru a evalua reactia organismului feminin la conditiile din spatiu. Aceasta e avut parte de greturi si disconfort fizic in cea mai mare parte a zborului, insa a orbitat in jurul Pamantului de 48 de ori.
Cu un singur zbor, Tereshkova a inregistrat mai multe ore de zbor decat zborurile combinate ale tuturor astronautilor americani care ajunsesera in spatiu inaintea ei. In termeni moderni, zborul a fost scurt, intrucat in ziua de azi astronautii petrec pana la cateva luni de zile in spatiu. In ciuda duratei sale limitate si a domeniului de aplicare restrans, Vostok 6 a adus multe contributii atat zborurilor spatiale, cat si stiintei in general. Tereshkova s-a reintors pe Pamant dupa trei zile, urmata de Valery Bykovsky, cateva ore mai tarziu.
