Din grupul dinozaurilor cu corn fac parte specii precum Styracosaurus, Centrosaurus, Pentaceratops, Arrhinoceratops si multe altele. In aceasta serie un loc aparte il ocupa si dinozaurul Montanoceratops care se deosebea prin faptul ca nu avea cornul in frunte, ci deasupra nasului.
Acest animal preistoric este considerat o forma primitiva a familiei Leptoceratopsidae de dinozauri care au trait in era Mezozoica, in Cretacicul superior, mai ales in partea de nord a Americii de Nord. Aceasta familie cuprindea dinozauri de dimensiuni modeste, dar care au supravietuit timp de milioane de ani alaturi de dinozauri mai evoluati ca specie. La fel ca si acestia, Montanoceratopsul era de talie medie, lungimea sa a fost estimata de paleontologi la cca. 3 m si greutatea la 150 kg.
Ramasitele sale fosile au fost descoperite in Montana (SUA), ele includ si oua fosilizate, pe baza carora paleontologii Barnum Brown si Erich M. Schlaikjer au facut o descriere in anul 1935 si au numit aceasta specie Leptoceratops cerorhynchus.
Mult mai tarziu specia a fost redenumita Montanoceratops cerorhynchus. Se pare ca din punctul lor de vedere acest animal se asemana mult cu dinozaurul Protoceratops care a trait in aceeasi perioada, iar ramasitele sale fosile au fost descoperite in Mongolia.
Principalele podoabe ale unui Montanoceratops erau cornul de deasupra nasului si un scut osos pe ceafa, prevazut cu mai multe orificii acoperite cu piele. Cornul de pe nas nu era osos, era format din cheratina – o substanta proteica solida. Botul se termina cu un cioc cornos, iar maxilarul superior era inzestrat cu o serie de dinti, cu ajutorul carora reusea sa smulga si materialul vegetal mai dur. Acest dinozaur traia in zonele impadurite, iar hrana sa era formata din plante.
Un alt element ce facea ca Montanoceratopsul sa fie cu adevarat spectaculos era coada sa foarte groasa, sustinuta in pozitia orizontala de vertebre si tendoane lungi, care ii dadeau si mobilitate. Acesta era folosita in principal ca arma impotriva dinozaurilor de prada, dar era implicata si in desfasurarea paradelor de atractie a femelelor in perioada de imperechere. Acest animal preistoric se deplasa intotdeauna pe cele patru picioare, deoarece membrele anterioare erau mai scurte decat cele posterioare.
Toate erau robuste, musculoase, aveau labe groase terminate cu degete si unghii copitate. Datorita acestui motiv coada groasa si puternica nu indeplinea rolul de contragreutate, ce aparea la dinozaurii care alergau doar pe membrele din spate.
Dinozaurul Montanoceratops face parte din ordinul Ornithischia, subordinul Cerapoda.