În Bulgaria, nu departe de provincia Stara Zagora, se întinde frumoasa Vale a Rozelor, în centrul căreia se află orașul Kazanlac, renumit pentru producția parfumului de roze, apele sale termale și monumentele care amintesc de multe bătălii împotriva asupririi turcești.
Mormântul de la Kazanlac
Mormântul de la Kazanlac, din orașul cu același nume, face parte din numeroasele morminte cu cupolă, de mare valoare arhitecturală, ce dezvaluie o veche civilizație a lumii trace, civilizație ce ajunsese la un înalt grad de dezvoltare în perioada secolelor al V-lea- al IV-lea î.e.n.
Mormântul de la Kazanlac a fost decoperit în nord-estul orașului, în primăvara anului 1944. El dezvăluie o veche civilizație din perioada în care era răspândită cultura elenistă.
Mormântul de la Kazanlac are o bogată pictură decorativă, frescă figurală, compoziții picturale reprezentând curse de care, momente din război și scene funebre. Este singurul monument al epocii eleniste a cărui pictură se păstrează în întregime și până astăzi.
Bogăția artistică și monumentalitatea arhitecturală duc la concluzia că mormântul de la Kazanlac a aparținut unui șef militar trac (Seute al III-lea) sau a fost construit de unul dintre oamenii din pătura cea mai de sus a societății trace, asupra căreia și-a pus amprenta cultura epocii elenistice.
Intrarea în mormânt se face pe latura de sud, într-un mic vestibul, urmat de un coridor îngust care duce la camera cu cupola. Constructorii mormântului de la Kazanlac au folosit blocuri mari de piatră în jurul ușilor, la fundațiile edificiului și la zidăria construcției. La ridicarea zidurilor laterale ale coridorului și camerei rotunde cu cupola, au fost folosite cărămizi de argilă și mortar din var și nisip.
Construcția de caramidă era acoperită cu un mortar format din trei straturi suprapuse: un strat de bază din var, amestecat cu nisip, un alt strat format dintr-un praf roșu și un al treilea lucios, realizat din materii colorate, praf de marmură și ceară. Podeaua coridorului și o parte a camerei cu cupolă sunt acoperite de pietriș tencuit cu un mortar fin.
Mormântul de la Kazanlac este căptușit în exterior cu un strat de piatră neferoasă ( cu o grosime de 0,70 m), pentru a-l feri de umiditate. Întreaga construcție este acoperită de o mantie foarte groasă de pământ, având aspectul numeroaselor morminte-tumul care se întâlnesc și în țara noastră, atât în Dobrogea, cât și în Câmpia Dunării.
Pe peretele de est și pe cel de vest, artistul a realizat cu mult talent scene de luptă, cu două armate dispuse în formații și războinici lovindu-se cu pumnale, o realizare deosebită fiind fresca de pe pereții mormântului și fresca din camera cu cupolă. Elementul principal care atrage atenția aici este compoziția ,,scena funebră”, la care participă un însemnat număr de persoane, în centru aflându-se defuncții – soț și soție. Bărbatul stă pe o banchetă și are în față o măsuță cu diferite bucate pe ea. El poartă în picioare sandale, iar ca îmbrăcăminte, o tunică albă cu mâneci scurte; peste tunică, acoperindu-i umerii, cade, în falduri bogate, o mantie de culoare roșu-cărămiziu. Pe capul bărbatului se află o coroană de foi de laur, realizată din aur. În mâna dreaptă ține un vas, în timp ce cu cealaltă sprijină mâna soției sale care este așezată în stânga, pe un scaun cu spătar înalt.
Din partea stângă se apropie de cei doi o femeie care poartă pe brațe un platou încărcat cu fructe și vase, apoi un bărbat cu un ulcior în mână și doi flautiști, urmați de doi tineri soldați cu caii de căpăstru – două slujitoare ale stăpânei, dintre care prima are în fiecare mână câte o casetă, iar cea de-a doua aduce un vas. Urmează un servitor care se străduiește să strunească cei patru cai înhămați la un minunat car pe două roți.
Toți participanți la această scenă funebră par stăpâniți de durere și resemnare care, de altfel, se degaja și din atitudinea calmă și solemnă a stăpânului. Numărul mare de persoane, îmbrăcămintea bogată și, în general, întreaga ambianță trădează rangul social înalt pe care-l avusese în viață personajul principal al scenei.
Picturile murale din mormântul trac de la Kazanblac reprezintă minunate opere de artă din perioada elenistă, sunt o sursă importantă pentru cunoșterea vieții, armelor, obiceiurilor și înfățișării tracilor. Alte două morminte din regiune, însă mai puțin spectaculoase, sunt acelea deascoperite la Muglizh și în satul Krun.
În interiorul mormântului de la Kazanlac, au fost descoperite câteva vase – printre care o amforă din secolele al V-lea- al IV-lea î.e.n. – întregi sau fragmentate, peste 100 de butoni mici din aur, un inel și câteva brățări, tot din aur etc..
Datorită obiectelor descoperite, frescelor și stilului arhitectural, s-a stabilit că mormântul de la Kazanlac datează din perioada secolului al IV-lea – începutul secolului al III-lea î.e.n.
Tehnica construcției, designul arhitectural, frescele deosebite, demonstrează că tracii credeau în nemurire.
Din anul 1979, mormântul tracic, reprezentativ pentru istoria Bulgariei, face parte din lista monumentelor UNESCO.
