Moschops capensis este un Dinocephal erbivor care a trait cu 255 milioane de ani in urma, in Permianul Superior al Africii de Sud. Aceasta reptila apartine formelor erbivore din ordinul Dinocephalia care cuprinde numeroase genuri de animale preistorice ce erau raspandite intr-o perioada geologica marginita de Permianul inferior si Permianul superior.
Descoperită pentru prima dată în 1911 de paleontologul Robert Broom, Moschops capensis rămâne un subiect fascinant pentru cercetătorii care studiază biodiversitatea Permianului.
Ca si alte specii de dinocephali si Moschops capensis era o reptila ce avea corpul mare, pe care cu ajutorul membrelor puternice il purta vizibil ridicat deasupra pamantului. Daca ar fi sa-l comparam cu un animal din zilele de azi, se apropia ca marime de constructia impresionanta a rinocerului.
Caracteristici fizice și anatomie
Corpul sau era robust si voluminos, pieptul era foarte mare, iar trunchiul cuprindea 25 de perechi de coaste. Pe baza ramasitelor sale fosile paleontologii au aproximat lungimea unui astfel de animal la 3-5 m.
Ca si alti dinocephali si Moschops capensis nu excela in marimea capului, acesta avea craniul destul de scurt si inalt, in partea superioara prezenta o ingrosare de 10 cm ca o cupola, dar chiar si asa capul era foarte mic comparativ cu dimensiunea corpului. Probabil bolta craniana ingrosata era folosita ca arma de lovit in confruntarile dintre masculi, in luptele cap la cap, care aveau loc in perioada de imperechere, de alegere a femelelor sau de aparare teritoriala.

Maxilarele erau inzestrate cu dinti marunti ca la erbivore, cei de pe partile laterale erau mai slabi, lungimea lor scadea pe directia antero-posterioara, cei din fata insa erau ascutiti, lati si puternici ca niste dalte. Doar dinocephalii carnivori aveau dentitia diferentiata, alcatuita din colti mari.
Spatele era masiv, larg, iar cele patru membre erau puternice si ii sustineau cu usurinta greutatea corpului. Membrele anterioare erau mai mari si mai lungi decat cele posterioare ceea ce facea ca linia coloanei vertebrale sa fie inclinata spre coada. Membrele erau pozitionate sub corp ceea ce il asemana cu un mamifer iar coada era destul de scurta, groasa la baza si ascutita spre varf.
Aceasta specie a fost descrisa pentru prima data in anul 1911 de catre paleontologul Robert Broom si numita stiintific Moschops capensis. Se pare ca era un animal erbivor care traia in zone cu paduri si rauri, se hranea cu ferigi si plante ce aveau frunze mici, solzoase numite ecvizetacee. Ramasitele fosile ale acestui animal au fost descoperite in Africa de Sud, iar scheletul este prezentat la Muzeul American de Istorie Naturala din New York.
Viața și ecosistemele din Permianul Superior
Permianul Superior, perioada în care a trăit Moschops capensis, a fost caracterizat de un climat cald și uscat, cu fluctuații semnificative ale nivelului mării. Vegetația era dominată de ferigi, ecvizetacee și alte plante gimnosperme, care reprezentau principala sursă de hrană pentru erbivori precum Moschops.
Habitatul său includea păduri dense și zone umede de-a lungul râurilor, unde se putea hrăni în siguranță și își putea proteja teritoriul. Moschops făcea parte dintr-un ecosistem complex, ce includea prădători mari precum gorgonopsienii și alte specii de Dinocephalia. Rolul său ca erbivor masiv era crucial pentru echilibrul acestor habitate preistorice.
Extincția Moschops capensis și contextul global
Moschops capensis a dispărut la finalul Permianului, în timpul celei mai mari extincții în masă din istoria Pământului, cunoscută drept „Marea Extincție Permian-Triasic”. Această catastrofă globală, cauzată de erupții vulcanice masive și modificări climatice drastice, a dus la pierderea a peste 90% dintre speciile marine și 70% dintre speciile terestre.
Fosilele descoperite în Africa de Sud oferă indicii valoroase despre modul în care aceste schimbări au afectat viața preistorică. Moschops capensis este un exemplu al diversității pierdute în urma acestui eveniment.