„Altarul Democraţiei”: Muntele Rushmore – 14 ani de sculptat munţii

Muntele Rushmore sau Muntele Preşedintelui se află în Black Hills în Dakota de Sud, Statele Unite ale Americii. Monumentul a fost ideea lui Jonah „Doane” Robinson şi a fost gândit ca o atracţie pentru oameni din toate colţurile Americii.

Faţa sud-estică a Muntelui Rushmore este locul unde au fost sculptate chipurile a patru preşedinţi americani: George Washington, Thomas Jefferson, Abraham Lincoln şi Theodore Roosevelt. Condus de sculptorul Gutzon Borglum, student al renumitului artist francez Auguste Rodin, proiectul a început în 1927 şi a fost terminat în 1941. Pe parcursul celor 14 ani, mai mult de 450.000 de tone de rocă au fost îndepărtate pentru crearea celor patru sculpturi, fiecare având o înălţime de 18 metri.

În proiectul iniţial cei patru preşedinţi erau reprezentaţi de la talie în sus, dar din lipsa fondurilor, sculpturile s-au oprit odată cu finalizarea feţelor.

Muntele Rushmore a fost un proiect de proporţii colosale şi de o ambiţie colosală. Întreg proiectul a implicat eforturile a aproximativ 400 de bărbaţi şi femei. Muncitorii au fost nevoiţi să îndure condiţii dure, călduri insuportabile, vânt şi frig. Ei trebuiau să urce şi să coboare în fiecare zi cele 506 de trepte până în partea de sus a muntelui. Pentru a reuşi să-şi imagineze produsul final, muncitorii s-au folosit de nişte modele mult mai mici (undeva la 1/12 din mărimea adevărată).

Lucrarea a fost una foarte interesantă, dar şi foarte periculoasă. 90% din proiect a fost realizat cu ajutorul dinamitei. Muncitorii pregăteau bucăţi de dinamită de dimensiuni specifice, în aşa fel încât să poată îndepărta cantităţi exacte de rocă.

Chiar dacă condiţiile de muncă au fost atât de dure, pe parcursul celor 14 ani de construcţie nu a existat nici o singură fatalitate, doar câţiva răniţi.

Dinamita a fost folosită doar pentru primii centimetri de rocă, în aşa fel încât să se poată ajunge la suprafaţa finală pentru sculptură. Următorul pas l-a reprezentat forarea. Sculptorii asistenţi au realizat multe găuri în granit, una foarte aproape de cealaltă. Această tehnică a fost numită „fagure de miere”. Găurile în granit au fost făcute foarte aproape una de cealaltă, în aşa fel încât granitul să fie suficient de slăbit pentru a putea fi îndepărtat uşor, de cele mai multe ori cu mâna.

Vizitatorii sitului erau foarte interesaţi de granit. Aceştia îşi doreau drept suvenir o bucată din „fagurele de miere”. Nu de puţine ori, aceştia încercau să mituiască muncitorii pentru a pune mâna pe o bucată de rocă. Cele mai multe negocieri începeau cu oferirea a 2 dolari pentru o bucată de granit, moment în care muncitorul îl refuza pe motiv că ar avea foarte multe probleme cu şefii lui dacă ar face aşa ceva.

Vizitatorul nu se lăsa şi insista. Fiind foarte determinat să obţină o bucată de granit, acesta face o ofertă mai mare. De data aceasta, vizitatorul oferă 6 dolari. Acela era momentul în care muncitorul lua o pauză, după care accepta să îi facă rost de suvenir şi să-şi asume răspunderea în faţa şefului.

Odată vizitatorul plecat, foarte mulţumit fiind de afacerea pe care o făcuse, muncitorul le transmitea colegilor săi de pe vârful muntelui să mai trimită încă o bucată. Imediat era trimisă o altă bucată de fagure de miere pentru următorul vizitator care se afla în căutarea unui suvenir special de la Muntele Rushmore.

Proiectul în sine a întâmpinat mai multe dificultăţi încă de la început, fiind nevoie de mai multe permisiuni din partea Congresului, atât pentru teren, cât şi pentru fondurile necesare construcţiei, nu mai puţin de 250.000 de dolari. Cu toate acestea, valoarea întregului monument a depăşit cu mult suma acordată de Congres, ajungând la acea vreme la aproape 1 milion de dolari.

În ultimii doi ani, de finalizarea proiectului s-a ocupat fiul lui Borglum. La începutul anului 1941 Gutzon Borglum moare, cu puţin înainte ca monumentul să fie gata, în martie 1941.

În spatele sculpturii există o peşteră numită „Sala Înregistrărilor”. Aceasta ar fi trebuit să găzduiască întreaga poveste a Muntelui Rushmore; din lipsă de fonduri, acest proiect nu a mai fost terminat.

Muntele Rushmore a devenit una dintre imaginile cele mai cunoscute ale Americii şi o atracţie turistică internaţională. În 1959, monumentul a devenit şi mai faimos, odată cu filmarea unei scene din filmul „North by Northwest” al lui Alfred Hitchcock. Chiar dacă statul Dakota de Sud nu a permis filmarea pe Muntele Rushmore, Hitchcock a creat un model la scară mare al monumentului într-un studiou din Hollywood.

În 1991, monumentul a celebrat cea de-a 50 aniversare, motiv pentru care a fost restaurat printr-un proiect în valoare de 40 de milioane de dolari.

Cunoscut drept „Altarul Democraţiei”, Muntele Rushmore este vizitat în fiecare an de mai mult de 2 milioane de oameni şi este unul din cele mai populare monumente din America.