Muzeul de Artă Populară “Prof. Dr. Nicolae Minovici” se află în Bucureşti, pe strada Dr. Nicolae Minovici, chiar în fața Fântânii Mioriţa, unul dintre reperele capitalei. Clădirea care adăpostește muzeul este cunoscută şi sub denumirile “Vila cu clopoţei” şi “Vila Minovici”. Muzeul găzduieşte numeroase fragmente de artă populară din România, precum şi un fond documentar care prezintă activitatea acestui doctor.
Nicolae Minovici a fost o personalitate de seamă a României. Încă de mic, a fost atras de lumea artelor, însă fratele său, Mina, l-a îndemnat să urmeze cursurile unei facultăţi de medicină. Cu toate acestea, nu a uitat niciodată partea artistică, dovadă stând colecţia impresionantă de piese de artă populară şi nu numai, pe care a adunat-o toată viaţa.
Nicolae Minovici a fost primul care a identificat un infractor pe baza amprentelor şi tot el este singurul care a abordat tema tatuajelor în România. A fost ales, fără să candideze, ca primar al Bucureştiului şi, în această perioadă, s-au născut versurile “Minovici dărâmă tot/ Minovici e târnăcop!”. Asta pentru că a reuşit să transforme maidanele Bucureştiului în locuri demne de o capitală.
În anul 1903, Nicolae Minovici a ajuns în aceste locuri împreună cu prietenul său, arhitectul Cristofi Cerchez. Doctorul cumpărase un teren la marginea Bucureştiului, dorindu-şi să construiască o casă unică.
Mai mult, terenul era puţin denivelat, acest lucru fiind văzut ca un avantaj pentru grădina ce trebuia să pună în valoare vila. După doi ani, a apărut ceea ce a fost numită “prima casă în stil popular românesc”, într-o zonă înconjurată de păduri şi câmpuri.
Muzeul de Artă Populară “Prof. Dr. Nicolae Minovici” funcţiona încă din 1906 ca muzeu privat, piesele de artă fiind expuse într-un spaţiu special. Treizeci de ani mai târziu, doctorul Minovici a donat vila cu tot cu colecţia de artă Comunei Bucureştilor.
Singura sa pretenţie a fost ca vila să fie păstrată pentru totdeauna ca un muzeu de artă naţională. Aşa cum era de aşteptat, casa a fost pusă în valoare şi de grădina amenajată în stilul anilor 1900, plină de sculpturile lui Wilhelm August von Becker.
În timpul regimului comunist, la începutul anilor 1970, Muzeul de Artă Populară “Prof. Dr. Nicolae Minovici” a fost trecut într-un grad inferior. Acest lucru l-a dezamăgit pe Dumitru Minovici, director la acea vreme, şi l-a făcut să trimită un memoriu în care a scris că muzeul a fost singurul de artă populară din 1919 şi a precizat şi expoziţiile şi evenimentele culturale care au avut loc în anul 1973.
Dar regimul nu a fost deloc impresionat de aceste lucruri, ba chiar a hotărât să transforme casa în reşedinţă de ambasadă sau în sediu al Corpului Diplomatic. Cu toate că Dumitru Minovici a înaintat numeroase memorii, încercând să nu schimbe destinaţia muzeului, acesta a fost închis în anul 1978. Patru ani mai târziu, a intrat în administrarea Muzeului Naţional de Artă al R.S.R.
După căderea regimului lui Nicolae Ceauşescu, Muzeul de Artă Populară “Prof. Dr. Nicolae Minovici” a fost luat sub administrare de către Muzeul Satului, în urma hotărârii lui Andrei Pleşu, ministru al culturii şi cultelor de atunci. Deşi au fost câteva tentative de restaurare, muzeul a rămas închis, deoarece clădirea se afla într-o situaţie precară.
În anul 1998, a trecut sub administrarea Muzeului Municipiului Bucureşti, iar, în anul 2006, a fost organizată Asociaţia “Prietenii Muzeelor Minovici”, care se luptă pentru restaurare şi pentru redarea publicului larg al acestor valoroase operă de artă.
Deşi au fost terminate câteva lucrări de reparaţie şi restaurare, ele nu sunt îndeajuns. Dacă Muzeul de Artă Populară “Prof. Dr. Nicolae Minovici” ar fi redeschis, ar reprezenta unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din capitală, mai ales că “ascunde” obiecte deosebit de importante pentru arta populară românească, obiecte ca icoane, ţesături, instrumente muzicale tradiţionale, ceramică şi multe altele.
Expozițiile temporare și evenimentele organizate de muzeu contribuie la dinamizarea scenei culturale bucureștene, atrăgând vizitatori de toate vârstele. Spațiile interioare sunt bogat decorate și bine conservate, oferind o atmosferă intimă și primitoră pentru toți cei care trec pragul muzeului.
