O vizită la Muzeul Etnografic al Transilvaniei costă doar câţiva lei, însă atmosfera e primitoare, plăcută, iar cunoştinţele ce pot fi adunate aici sunt cu adevărat greu de evaluat ca valoare materială.
Aflat aproape de inimă modernului Cluj-Napoca, muzeul propune o întoarcere la origini, lungă de câteva zeci de minute, călătorie ce nu este doar în timp, ci şi în spaţiu, prezentând toate regiunile ţării noastre. Şi deşi faptul că unele din exponate pot fi găsite şi prin casele bunicilor unora dintre noi poate aduce un zâmbet, majoritatea obiectelor prezentate i-ar pune în dificultate pe mulţi dintre românii moderni.
Muzeul Etnografic al Transilvaniei are, la rândul său, o istorie bogată ca instituţie. În perioada ce a urmat Primului Război Mondial, după Marea Unire mult aşteptată, oamenii de cultură români au început să se gândească tot mai mult şi la protejarea specificului ţării noastre, şi nu doar a graniţelor.
Într-o perioadă de prosperitate economică şi politică, mai multe personalităţi celebre, precum Sextil Puşcariu sau Romulus Vuia, s-au implicat în crearea celei mai vechi instituţii de acest gen care a funcţionat continuu în România.
Prima propunere a venit în 1920, iar în 1922 deja toate aprobările fuseseră obţinute. Pe baza unui fond deja existent, iniţiatorii proiectului au început o călătorie aprope magică prin ţară, în cadrul căreia au adunat sau cumpărat icoane, scoarţe populare, unelte şi piese de îmbrăcăminte, care cu timpul îşi vor mări valoarea semnificativ.
Colecţia din Muzeul Etnografic al Transilvaniei s-a mărit semnificativ și destul de repede, pragul de 10.000 de piese fiind depăşit de mult. Ca urmare, în prezent, experiența vizitării muzeului este una cât se poate de diversă şi interesantă, incluzând tot felul de obiecte, grupate în funcție de utilizare şi regiune.
Ca urmare, ele sunt împărţite în mai multe categorii, cum ar fi: creşterea animalelor, agricultură, meşteşuguri, alimentaţie sau ocupaţii secundare. Pentru multe dintre obiecte se poate ghici destul de uşor modul de folosire, dar şi scopul, mai ales că toate au ataşate scurte notiţe.
Însă puţini dintre noi ar fi capabili să lucreze cu ele, ceea ce nu este un lucru rău; e vorba doar de evoluţia firească a societăţii. Ce contează însă este să nu fie uitat fondul cultural, care se dovedeşte de o reală valoare, atât spirituală, cât şi materială. Acestor obiecte li se adăugă xilogravuri, icoane deosebite, unele chiar vechi de 3-400 de ani, dar şi piese care însoţeau anumite obiceiuri populare, unele care nu se mai practică.
Unele obiecte stârnesc şi anumite emoţii, cum ar fi o laviţă (pat sau culcuş făcut din scânduri). Nici nu este greu să te imaginezi stând pe ea şi urmărind ninsoarea deasă. Pentru cei, mici există o parte specială a expoziţiei, în care pot să atingă diverse exponate pentru a învăţa la ce foloseau.
Însă Muzeul Etnografic al Transilvaniei nu înseamnă doar privitul pasiv al turiştilor; de el se leagă mai multe activităţi desfăşurate anual, precum expoziţiile temporare, târgurile tradiţionale sau activităţile de protejare a ariilor tradiţionale.
În plus, s-a deschis şi un pavilion exterior, numit Romulus Vuia, după marele om de cultură. Micul parc oferă distracţii în stil tradiţional, copiii putând să aleagă jucării tradiţionale sau leagăne folosite pe vremuri, precum cel în formă de cal sau chiar buştean.
În timpul iernii însă parcul este închis, urmând să fie din nou accesibil în primăvară. În fiecare vară, se organizează şi o tabără cu profil etnografic pentru elevii între 6 şi 16 ani, unde pot să înveţe depre arta creării obiectelor pe care le-au văzut doar la muzeu.
Tot ca activitate auxiliară, sărbătorile de iarnă, mai ales Revelionul, pot fi petrecute în cel mai rustic mod cu putinţă. Muzeul organizează şi petreceri pentru noul an, cu muzică populară şi mâncare tradiţională pentru cei care vor să evadeze puţin din urban.
Muzeul Etnografic al Transilvaniei este foarte accesibil turiştilor fiind situat aproape de centru, chiar lângă una dintre cele mai importante staţii de troleu şi autobuz, “Memorandumului”. La intrare, turiştii sunt întâmpinaţi şi de un magazin cu produse tradiţionale, pentru a lua propria amintire originală acasă.
Spre deosebire de alte produse similare, ce ar putea fi produse în altă parte şi apoi vândute scump drept tradiţionale, cele de aici sunt în mod clar originale. Odată intraţi, turiştilor li se oferă ghiduri şi sunt lăsaţi să se bucure de exponate, care sunt aranjate cu gust peste tot în muzeu. Vizita are calitatea de a calma nervii întinşi la maximum, oferind şi cunoaştere în același timp.
Scârţâitul podelelor urmăreşte paşii fiecărui vizitator care, fără să vrea, se gândește cum trăiau oamenii care foloseau obiectele din jur. Desigur, amatorii de adrenalină probabil vor fi uşor nemulţumiţi de vizită, însă pot avea răbdare până la următorul târg de artă tradiţională, unde pot să înveţe, în mod practic, depre utilizarea obiectelor şi crearea lor. Până atunci, Muzeul Etnografic al Transilvaniei îi aşteaptă pe toţi cei care nu vor să uite de unde au plecat.
Muzeul găzduiește frecvent expoziții temporare și evenimente care sărbătoresc și promovează tradițiile românești, de la dansuri populare până la meșteșuguri. Aceste activități sunt menite să educe și să inspire vizitatorii de toate vârstele, subliniind importanța conservării și valorificării tradițiilor într-o lume modernă.
Pe lângă colecțiile permanente, muzeul oferă ateliere interactive unde vizitatorii pot învăța despre meșteșugurile tradiționale, cum ar fi țesutul sau olăritul. Aceste ateliere nu doar că păstrează tehnici vechi de secole, dar permit și participanților să ia acasă un suvenir personalizat, un amintire vie a experienței lor culturale.
