În anul 1901, a luat fiinţă Muzeul Judeţean Satu Mare, al cărui patrimoniu cuprindea mai ales exponate arheologice şi de istorie. Ulterior, la muzeu, s-au făcut ample restructurări, prin mărirea patrimoniului şi adoptarea unei tematici ştiinţifice. Astăzi, muzeul îşi are sediul într-un interesant palat, construit în sec. al XVIII-lea.
Expoziţia de bază a muzeului prezintă trei aspecte din viaţa zonei de nord a ţării, este vorba de: evoluţia istorică a acestor locuri, de cea etnografică şi de creaţia artelor plastice.
În Secţia de Istorie şi Arheologie, o serie de exponate descoperite în urma cercetărilor arheologice de la Boinești şi din alte locuri din judeţ înfăţişează paleoliticul. Sunt prezentate o serie de topoare, arme, săbii din bronz descoperite în vetrele aşezărilor de la Pir, Domănești şi Apa, ce datează din epoca bronzului şi care înfăţişează primele faze ale civilizaţiei umane. Deosebită este imaginea celei mai vechi căruţe folosite pe teritoriul ţării, care a fost descoperită în staţiunea Tiream şi care este din epoca bronzului.
Numeroase exponate, descoperite în staţiunile situate la sud de Carpaţi, sunt mărturii de viaţă ale epocii dacilor liberi. Ele reflectă modul de existenţă a comunităţilor dacilor în afara graniţei de nord a provinciei romane. În urma săpăturilor de la Medieșul Aurit, Boinești şi alte zone, s-au descoperit o serie de obiecte foarte diferite între ele, cu mare însemnătate istorică şi care sunt mărturii ale unei puternice culturi romane.
Astfel, au fost cercetate urmele unei necropole şi ale unei aşezări omeneşti dacice din sec. I-III, cu puternice influenţe romane. Marile cuptoare folosite pentru ars ceramică, după metode tradiţionale, dovedesc existenţa unei populaţii sedentare, asupra căreia au venit elemente ale populaţiilor migratoare din secolele următoare.
Obiectele locuinţelor descoperite permit cunoaşterea unor detalii cu privire la civilizaţia acestei populaţii de agricultori şi crescători de animale din sec. IV-XII. În secolul al X-lea, teritoriul actualului judeţ făcea parte din voievodatul condus de Menumorut. În Gesta hungarorum, se menţionează dificultatea cu care au pătruns oștile maghiare în Cetatea Satmarului, după lupte sângeroase, susţinute de o populaţie organizată.
Un sector al expoziţiei se referă la istoria Cetăţii Satmarului, care era puternic fortificată în sec. XII-XIV. Ea reprezenta locul unde se băteau mare parte din monedele emise sub efigia coroanei maghiare. Unelte, produse şi documente ale meşteşugarilor locali, cât şi piese descoperite în aşezările săteşti din judeţ, marchează locul acestui principal centru de producţie şi al târgului de bunuri.
Influenţa oraşului se observă asupra satelor someşene. Numeroase exponate prezintă activitatea breslelor din Satu Mare, la muzeu fiind păstrate mai multe lăzi ale acestora, cu preţioase documente şi tezaure. Sunt expuse o serie de sigilii ale oraşului, unele dintre ele sunt foarte vechi şi denotă o riguroasă organizare urbană.
Un capitol al muzeului cuprinde imagini şi documente care reflectă participarea sătmărenilor la răscoalele din 1380 şi 1437, precum şi la răscoala condusă de Gheorghe Doja din anul 1514. De asemenea, câteva materiale documentare evocă epoca feudală, amplul fenomen de luptă socială, reprezentat de haiducie, prin cunoscutul erou popular Pintea Viteazul. Muzeul are bogate colecţii numismatice, printre acestea, impresionante fiind tezaurele dacice de la Răteşti şi Turulung.
De asemenea, exemplarele de carte veche prezentate la muzeu, care au fost realizate cu ajutorul tiparniţelor de la Râmnic, Snagov, Bucureşti sau au provenit din cunoscute centre culturale din Moldova şi Transilvania au circulat prin ţară şi au contribuit la menținerea unor importante elemente de unitate a limbii, a conştiinţei unităţii de neam.
Epoca modernă este prezentată în muzeu prin activitatea memorandiştilor, printre care amintim pe unul dintre iniţiatorii luptelor românilor pentru drepturi, Vasile Lucaciu, care era originar de pe meleagurile judeţului Satu Mare.
Sunt reliefate şi grevele din anii 1901, 1902, 1904, 1912 sau greva generală din anul 1920, precum şi acţiunile locale din perioada 1926-1939. Secţia de Istorie cuprinde şi o expoziţie ce se referă la rezistenţa antifascistă din cel de-al Doilea Război Mondial, dar şi perioada care a urmat războiului.
Secţia Etnografică realizează un tablou complet al îndeletnicirilor obişnuite acestei zone, cât şi elemente de puternică originalitate în creaţia populară. Tehnica populară, strâns legată de străvechea îndeletnicire a prelucrării lemnului, este exprimată prin mulţimea instrumentelor şi ustensilelor gospodăreşti. Sunt expuse piese de mobilier tradiţional caracteristic zonei Munţilor Codru, din regiunea Oașului.
Muzeul expune costume populare ce reflectă convieţuirea românilor cu maghiari şi germani, splendide colecţii de port şi accesorii pentru diferite evenimente şi momente din viaţa satului. Cele mai frumoase sunt costumele împodobite, folosite la petreceri, nunţi, sărbători sau costumele purtate în cadrul diferitelor obiceiuri.
De asemenea, colecţiile de ceramică (mai ales cea produsă la Vamă) ocupă un spaţiu destul de larg în cadrul muzeului, precum şi colecţia de pictură pe sticlă, cu lucrări realizate în atelierele meşterilor din Satu Mare. Muzeul dispune şi de un fond documentar etnografic, care poate fi pus la dispoziţia celor interesaţi şi care cuprinde un număr foarte mare de fotografii cu tematică etnografică, executate cu ani în urmă în satele judeţului Satu Mare.
Secţia de Artă a muzeului se află într-o clădire separată, de pe Strada Libertăţii nr. 21, din Satu Mare – Casa Vecsey – construită la sfârşitul sec. al XIX-lea, în stil neogotic. Din anul 1969, aceasta a primit denumirea de Muzeul de Artă.
Expoziţia cuprinde un număr mare de lucrări, desene, schiţe şi corespondenţa pictorului Aurel Popp (1879-1960), care a trăit multă vreme aici. Colecţia Aurel Popp, cuprinzând grafică, pictură, sculptură şi piese de artă decorativă, numără peste 200 de obiecte, exprimând talentul şi orientarea pictorului în cadrul curentelor europene.
În câteva săli, sunt prezentate operele de valoare a unor mari personalităţi artistice: Dumitru Ghiată, Iosif Iser, Hanri Catargi, Corneliu Baba, Ştefan Popescu, Ion Jalea, Ion Sima şi alţii. Colecţia de artă plastică are un număr foarte mare de lucrări ale marilor artişti români: Vasile Dobrian, Ion Sălișteanu, Ion Gheorghiu, Octav Grigorescu, Brăduţ Covaliu, Ion Pacea, Toros Gabor, Marcel Kirnoaga şi mulţi alţii.
Pe clădirea Muzeului de Artă, în anul 1911, a fost montată o placă comemorativă a Păcii de la Satu Mare, care a fost realizată de marele pictor Aurel Popp. Aceasta aminteşte de anul 1711, când în urma înfrângerii răscoalei conduse de principele Francisc Rakoczy II, în această clădire, a fost semnată Pacea de la Satu Mare.
Muzeul Judeţean Satu Mare are în componenţa sa câteva obiective patrimoniale: Muzeul Orăşenesc Carei, Muzeul Şvăbesc Petreşti, Muzeul Maghiar Bogdand, Muzeul Orăşenesc Tăşnad, Muzeul Moţilor Scărişoara, Casa Memorială Dr.Aloise Tăutu din Valea Vinului, Casa Memorială Dr.V.Lucaciu din Apa, Complexul Memorial Ady Endre, Biserica de lemn din Soconzel, Muzeul Etnografic în aer liber de la Marius, Cuptoarele dacice de la Medieșul Aurit, Gospodăria codrăneasca de la Chilia, Rezervaţia arheologică Bobald-Carei, Casa ţărănească Iacob Măcuţ, sec. XVIII Călineşti-Oaş.
Muzeul Municipiului Carei este adăpostit, din anul 1958, în splendidul castel Karolyi, ridicat pe urmele unei case din sec. al XV-lea, peste care s-au suprapus vestigiile cetăţii construite în anul 1529 pentru a opri atacurile otomane. Clădirea muzeului impresionează prin stilul arhitectural baroc al castelului, dobândit în urma lucrărilor din sec. XVIII-XIX.
Localitatea Carei a fost menţionată de timpuriu în numeroase documente medievale, pentru prima dată ea fiind amintită sub numele de ,,Villa Karull” în anul 1320. Însă exponatele muzeului sunt mărturii ale unor urme de viaţă mult mai vechi pe aceste locuri. Unelte, arme, obiecte din ceramică şi alte exponate permit cunoaşterea culturii Otomani, răspândită în partea de nord-vest a ţării, din mileniile II-I i.e.n. Tot din aceeaşi perioadă, face parte şi mormântul dublu de inhumaţie, descoperit în apropierea localităţii şi care prezintă universul spiritual în primele etape ale civilizaţiei.
Multe exponate edificatoare pentru studiul civilizaţiei dacice, cât şi obiectele funerare celtice descoperite în necropola de la Sanislău, oferă imaginea relaţiilor existente între populaţia locală şi lumea celtică, în sec. IV-I i.e.n.
Colecţia arheologică prezintă aspecte legate de formarea poporului şi a limbii române. În vitrinele muzeului, sunt expuse obiecte care exprimă învălmăşeala popoarelor migratoare, care s-au abătut asupra populaţiei din aceste locuri, în sec. III-XIII e.n. Impresionante sunt descoperirile efectuate în staţiunea arheologică de la Dândești.
Expoziţia urmăreşte evoluţia populaţiei locale de-a lungul mileniului I, până în momentul apariţiei documentelor scrise. Tematica muzeului este susţinută prin piese valoroase, care amintesc de o populaţie sedentară ce a practicat mereu obiceiuri şi îndeletniciri de veche tradiţie.
Sectorul Ştiinţele Naturii de la Muzeul Municipiului Carei cuprinde o expoziţie de bază care a fost organizată în anul 1974, în ideea exprimării succinte a istoriei evoluţiei vieţii.
Numeroase fosile şi plante ilustrează cum era viaţa în erele geologice trecute. Sunt expuse, în număr mare, specii de plante, deosebit de rare şi pe cale de dispariţie. Expoziţia prezintă principalele forme de relief şi bogăţia lor naturală a părţii de nord-vest a ţării. Sunt prezentate flora şi fauna bălţilor din jurul oraşului, precum şi a pădurilor de stejar. Tot aici este prezentată şi o expoziţie cu vegetaţia şi animalele specifice nisipurilor din Câmpia Nirului, alături de flora şi fauna caracteristică zonelor cu păşuni şi fâneţe.
Muzeul are trofee cinegetice valoroase, ierbare şi colecţii de fluturi, care alcătuiesc un fond documentar despre această regiune. În jurul castelului, se află parcul dendrologic, ce se întinde pe o suprafaţă de 10 ha şi care are peste 267 de specii lemnoase indigene şi exotice. Primele plantări de arbori s-au realizat la sfârşitul sec. al XVII-lea. În anul 1715, au fost aduse mai multe specii exotice şi în perioada 1792-1795 parcul a fost amenajat peisagistic. Muzeul se află în localitatea Carei, Piaţa 25 Octombrie nr.1.
Muzeul Şvăbesc Petreşti, înfiinţat în anul 1993, cuprinde o casă cu anexe gospodărești şi diferite unelte care ilustrează faptul că ocupaţia de bază a şvabilor era agricultura. Casa-muzeu este alcătuită din patru camere, o bucătărie, două holuri şi două pivniţe.
Casa expune mobilierul tradiţional îmbogăţit cu elemente decorative, obiecte de uz casnic (străchini, blidare, vase ceramică) precum şi obiecte folosite în diferite activităţi ale femeilor de la sate (pieptene pentru fuioare, vârtelniţe, furci de tors, război de ţesut). În șură, sunt prezentate unelte folosite în muncile agricole: vânturătoare, coase, furci, căruţă, teasc pentru struguri şi altele.
Muzeul Orăşenesc Tâşnad se află în oraşul cu acelaşi nume, pe strada Lăcrămioarelor Nr.34 şi oferă posibilitatea cunoaşterii istorice a acestor locuri, cât şi cele mai originale manifestări etnografice.
Colecţiile arheologice ale muzeului amintesc de epoca pietrei şlefuite. Vestigiile arheologice ale civilizaţiei tracice şi traco-dacice, descoperite la Secaseni, Cehal, Cehalut prezintă nivelul înalt al tehnicii de prelucrare a metalelor. Podoabele găsite arată gustul rafinat al celor care le purtau.
Exponatele păstrate la muzeu ilustrează condiţiile de viaţă ale populaţiei locale în mileniul I al erei noastre. Materialele prelucrate şi uneltele specifice prezintă rolul breslelor meşteşugăreşti de la Tâşnad în perioada medievală a Transilvaniei.
Muzeul are un capitol important ce se referă la participarea localnicilor la răscoalele împotriva exploatării feudale. Astfel, sunt expuse câteva hărţi şi planuri ale răscoalelor din sec XIV-XVIII. De asemenea, numeroase documente exprimă lupta pentru unitate naţională, Tâșnadul fiind unul din punctele de intensă activitate a militanţilor memorandişti. Este prezentată o galerie foto a celor mai mari susţinători ai ideii de unitate a realizării măreţului act al Unirii, dintre care fac parte Alexa Berinde şi Vasile Lucaciu.
Cele mai frecvente ocupaţii ale locuitorilor sunt reflectate prin exponatele Secţiei de Etnografie. O variată colecţie de unelte confirmă importanța îndeletnicirilor legate de păstorit şi cultura plantelor în viaţa localnicilor. Interesante sunt ţesăturile de interior şi frumoasele costume populare specifice acestor locuri, precum şi colecţiile ceramice care cuprind cele mai folosite vase în gospodăriile de la sate.
Muzeul Moţilor Scărişoara a fost înfiinţat în anul 1924 de locuitori moţi, care au venit din Scărişoara şi Munţii Apuseni, după Primul Război Mondial, în localitatea Scărişoara Nouă, în dorinţa de a păstra tradiţiile populare specifice zonei. În anul 1994, muzeul a fost organizat tematic de către un grup de specialişti de la Muzeul Judeţean Satu Mare.
Peste 800 de obiecte colecţionate de moţi, din zona lor de origine, alcătuiesc la muzeu o bogată colecţie etnografică. Clădirea care adăposteşte muzeul are şase încăperi: Interior ţărănesc, Ceramică, Ocupaţii ţărăneşti, Industrie casnică textilă, Ateliere meşteşugăreşti şi Depozit. Muzeul prezintă viaţa, tradiţiile, geniul creator şi spiritual al locuitorilor moţi de pe aceste meleaguri.
Casa Memorială Dr.Aloise Tăutu se află în localitatea Valea Vinului, din judeţul Satu Mare. Aceasta este casa în care a trăit istoricul Aloise Tăutu, care a participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, în decembrie 1918.
În anul 1937, devine Consilier egleziastic la Delegaţia română de la Vatican. Canonizat, el are o activitate de preot la Biserica Unită din Roma. Astfel, având acces la Ariva Vaticanului timp de 40 de ani, el cercetează numeroase cărţi şi documente rare care se află în această arhivă şi scrie foarte multe lucrări istorice şi teologice importante.
Casa Memorială Dr.Vasile Lucaciu se află în comuna Apa. În această casă, s-a născut Vasile Lucaciu (1852-1922) – un mare om politic român, conducător al luptei de eliberare naţională a românilor din Transilvania. Expoziţia omagială organizată aici prezintă activitatea patriotului în lupta pentru dobândirea drepturilor de către românii transilvăneni, el fiind un iniţiator al mişcării memorandiste de la sfârşitul sec. al XIX-lea.
Expoziţia prezintă mediul familial, studiile şi condiţiile afirmării lui Vasile Lucaciu pe plan profesional şi politic. Multe materiale prezintă evoluţia ideii de unitate a românilor, momentele de avânt ale dorinţei transilvănene de unire cu ţara. Sunt subliniate contribuţiile lui Vasile Lucaciu la elaborarea Memorandumului din 1892, reţinându-se activitatea patriotului transilvănean de secretar general al Partidului Naţional Român şi de membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, care a asigurat înfăptuirea Unirii în anul 1918.
Imaginea dinamică a luptei transilvănenilor pentru Unire şi pentru dobândirea drepturilor de a trăi liberi este ilustrată prin corespondenţă, documentele şi scrierile lui Vasile Lucaciu, dar şi prin fotografiile, numeroasele materiale muzeografice şi mobilierul autentic.
Complexul Memorial Ady Endre este situat în comuna Căuaş, judeţul Satu Mare şi cuprinde gospodăria părintească, formată din două imobile, a talentatului poet. În anul 1957, la inaugurarea a 80 de ani de la naşterea poetului Ady Endre (1877-1919), au fost amenajate muzeistic atât casa veche, acoperită cu stuf, cât şi casa nouă, construită în anul 1908. Mai târziu, în anul 1977, cu ocazia centenarului, a fost renovată casa şi completată expoziţia din interiorul ei.
În casa nouă, unde poetul a creat şi a locuit cu familia sa, se află expoziţia muzeistică. În interior, este păstrat mobilierul autentic, câteva scoarţe ţărăneşti, tablouri şi obiecte, manuscrise şi publicaţii care, împreună, conturează personalitatea lui Ady Endre. Sunt expuse volumele sale editate în diverse limbi şi diferite ediţii, numeroase reviste, în care sunt publicate versurile sale – toate conturând geniul său literar. Un mare număr de scrisori arată preţuirea de care s-a bucurat opera sa, prietenia sa cu numeroase personalităţi, printre care un loc special îl ocupă Octavian Goga.
Biserica de lemn din Soconzel datează din sec. al XVIII-lea şi respectă planul bisericilor româneşti realizate din lemn. Este formată din naos, pronaos şi absida pentagonală. La intrare, se observă pronaosul cu stâlpi şi arcade şi ancadramentul bogat decorat cu diferite motive.
Turnul bisericii este din lemn, înalt de 15 m, în formă de paralelipiped dreptunghic. Biseria impresionează prin cele 4 icoane împărăteşti din lemn, care se află pe iconostas şi prin crucile celor care au murit în cele două războaie mondiale şi care sunt prinse de pereţii exteriori.
Deasupra pronaosului, se găseşte cafasul, care a fost refăcut în anul 1923. Deosebit de frumoasă este scena ,,Pilda celor zece fecioare” care se poate admira în interior, în partea dreaptă şi stângă a uşii de la intrare. Naosul are pereţii pictaţi cu scene ce reprezintă ,,Patimile Mântuitorului”, iar bolta acestuia, în formă semicirculară, este pictată cu numeroase scene biblice, inscripţionate cu litere chirilice. Biserica ,,Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril” este pe lista monumentelor istorice.
Muzeul Etnografic în aer liber de la Marius se află în apropierea mănăstirii din localitatea Marius, într-un loc pitoresc înconjurat de pădure, care se întinde pe un teren de cca. 30 ha. Muzeul cuprinde un număr de 18 case ţărăneşti din zona Codrului, cu exponate etnografice, obiecte şi costume populare specifice locuitorilor din satele codrenești.
Cuptoarele dacice de la Medieșul Aurit alcătuiesc un sit arheologic situat la 22 km de Satu Mare, pe malul drept al Someșului, pe o suprafaţă de cca. 15-20 ha. În urma săpăturilor arheologice făcute în această zonă, s-au descoperit aproximativ 120 de cuptoare în care dacii liberi ardeau ceramica.
Cuptoarele datează din anii 100 până în anii 350 d.Hr., sunt unicate, au dimensiuni mari, cu diametru de 2 m, situate sub pământ la cca. 50-60 cm şi erau folosite de către daci la fabricarea vaselor de ceramică pentru provizii.
Câteva dintre aceste cuptoare sunt păstrate şi expuse vizitatorilor la Muzeul Judeţean Satu Mare, situl arheologic fiind în patrimoniul acestui muzeu. Arheologii au în vedere conservarea acestor cuptoare, folosind ,,apa de sticlă” – o metodă prin care cuptorul este umplut cu acest material special, care se întărește, ia forma acestuia şi îl protejează de umiditate. În această zonă, de la Medieșul Aurit, se fac în continuare săpături. Aceasta conţine cel mai mare număr de ateliere ceramice din spaţiul dacic şi chiar din Europa.
Muzeul Maghiar Bogdand se află adăpostit într-o casă care este în patrimoniul Muzeului Judeţean Satu Mare din anul 1982.
Casa muzeu, specifică locuitorilor maghiari din zonă, a fost construită de meşterii populari din Cristur în perioada 1880-1885, este din cărămizi şi chirpici şi are fundaţia din piatră de rău.
Este alcătuită din două camere şi o tindă, iar în spate se află o pivniţă cu boltă. În faţa casei şi pe laterale, este o prispă în formă de U, susţinută de 14 stâlpi în formă octogonală. Acoperişul este din țiglă arsă, iar tavanul are 12 grinzi de susţinere.
În tindă, sunt expuse materiale documentare ce ilustrează aspectele istoriei Bogdandului şi ale localităţilor din jur. În casă, sunt prezentate aproximativ 300 de exponate: costume populare, piese de mobilier, ţesături, ceramică decorativă, obiecte casnice şi unelte gospodăreşti.
Rezervaţia arheologică Bobald-Carei prezintă începutul vieţii omeneşti din jurul oraşului Carei, din neolitic, epoca bronzului, dacii liberi, epoca romană, epoca postromană, sec. V-IX şi feudalismul timpuriu. La Bobald, s-au descoperit: ruinele locuinţei unui conducător de trib, vase dacice, vase din ceramică, o fibulă, 112 monede romane ce datează din vremea lui Constantin cel Mare, o monedă de argint ce a aparţinut țarului bulgar I. Stracimir şi altele.
Casa ţărănească Iacob Măcuţ din Călineşti-Oaş a fost construită în anul 1727, după modelul clasic al caselor tradiţionale din zonă, fiind alcătuită din cameră, tindă, o cămară şi prispa din faţă cu patru stâlpi ce susţin acoperișul din paie.
Gospodăria codreaneasca din Chilia, din comuna Homorodu de Mijloc, face parte, din anul 1971, din patrimoniul Muzeului Judeţean Satu Mare. Casa-muzeu este alcătuită din două camere, o tindă şi o cămară și are fundaţia din piatră. Gospodăria codreaneasca tradiţională cuprinde casă, șură, coteţul pentru păsări, şi o anexă pentru alimente, numită ,,găbănaş” – care adăpostesc numeroase obiecte tradiţionale.
Șura este destul de mare şi cuprinde unelte agricole şi mijloace pentru trasportul de cereale, furaje şi animale. La Gospodăria codreaneasca, s-au făcut lucrări de reparaţii în perioada anilor 1993-1996.
Sediul muzeului, palatul din secolul XVIII, adaugă o notă de unicitate și prestigiu experienței vizitatorilor. Arhitectura clădirii, împreună cu exponatele pe care le adăpostește, crează o atmosferă autentică, care transportă vizitatorii în diferite epoci istorice.
Expozițiile muzeului variază de la artefacte preistorice, obiecte din perioada romană și medievală, până la documente și fotografii care ilustrează istoria modernă și contemporană a regiunii. Această diversitate ajută la crearea unei înțelegeri cuprinzătoare a evoluției culturale și sociale a Satu Mare și împrejurimilor sale.
