Recunosc, nu sunt o împătimită a muzeelor. Atunci când plec pe undeva în vacanţă arunc o privire superficială pe lista cu muzee din locul respectiv şi mă opresc asupra ei doar dacă găsesc ceva inedit. Prefer să ascult poveştile vii ale unui oraş de la clădiri, străzi, parcuri, statui şi fântâni, în mod natural, aşa cum se desfăşoară ele în prezent. Muzeele de artă, istorie sau ştiinţe nu mă prea atrag, deşi sunt conştientă de faptul că reprezintă o oglindă interesantă prin care poţi să vezi trecutul şi să cunoşti personalitatea unui loc. Sunt educative, iar mai nou, cu ajutorul tehnologiei, te fac chiar să te simţi transpus în vremea altor epoci, pentru a simţi trecutul într-un mod cât mai veritabil. Însă pur şi simplu muzeele nu prea reuşesc să mă captiveze.
Şi totuşi… se întâmplă uneori să mai am parte de surprize plăcute în vacanţe şi să descopăr muzee care prezintă atât de autentic povestea locului, încât mă simt transpusă total în atmosfera lor, ca şi cum aş fi o bucăţică din acea lume.
Până acum, Muzeul Vinului din Santorini, Grecia, se află pe primul loc în topul muzeelor mele preferate. Nu este unul foarte popular, până să ajung acolo habar n-aveam că ar exista aşa ceva în mica insulă grecească, mai ales că în mintea mea Grecia nu prea se asocia cu vinul. Am descoperit muzeul din întâmplare, în timpul unei ture cu bicicleta şi m-am gândit că ar fi o experienţă interesantă să aflu ce-i cu vinul ăsta de Santorini, mai ales că despre această insulă se spune că este locul unde „sunt mai multe biserici decât case, mai mult vin decât apă, mai mulţi măgari decât bărbaţi”.
Muzeul Vinului se află în apropiere de micul sat Vothonas, la şosea şi a fost fondat de familia Koutsoyannopoulos. Fraţii Grigorios şi Dimitrios Koutsoyannopoulos au ajuns pe insulă în anul 1870 şi au dezvoltat aici o afacere în comerţ, achiziţionând totodată şi diferite proprietăţi şi podgorii. Muzeul a luat naştere din pasiunea lor pentru tradiţia de producere a vinului, fiind construit în întregime de familie.
Intrând în muzeu, am dat peste o cameră largă, spaţioasă, bine luminată, având într-un colţ un magazin cu suvenire şi câteva rafturi pe care erau expuse sticle de vin, cu mai multe spaţii de degustare amenajate în stil rustic, precum şi un bar modern. Biletul costă 7 euro, iar în preţ sunt incluse vizitarea muzeului, un audioghid în mai multe limbi, printre care şi româna, şi o degustare de 4 vinuri.
Muzeu se află la 8 metri sub pământ şi are o lungime de 300 de metri, piesele fiind dispuse de-a lungul culoarelor, sub formă de labirint. Acestea ilustrează, prin diferite scene, modul de producere a vinului în insulă, în perioada 1660 – 1970. Obiectele, vasele şi utilajele expuse în muzeu sunt originale şi au fost folosite în trecut de membrii familiei Koutsoyannopoulos, fiind o parte importantă din moştenirea acesteia. De-a lungul tunelului sunt prezentate în ordine cronologică diferite mecanisme de prelucrare a viţei de vie, de obţinere şi depozitare a vinului, precum şi aspecte ce ţin de administrarea podgoriei şi de comerţul cu vin. Am rămas impresionată şi de multitudinea de metode de prelucrare a strugurilor, precum şi de inventivitatea localnicilor. Arsă de soarele nemilos şi zguduită de cutremure, Santorini nu a fost abandonată, ci oamenii s-au adaptat la condiţiile de aici, păstrându-şi tradiţiile şi rezistând cu fermitate în faţa capriciilor insulei. Nu am făcut poze în interiorul muzeului propriu-zis, aşa că o să vă las pe voi să descoperiţi mai multe despre secretele vinului grecesc, la faţa locului. 😉
Cu ocazia asta, am elucidat şi un mister: rotocoalele de frunze cuibărite pe pământ, pe care le-am întâlnit în multe locuri din insulă sunt, de fapt… viţă de vie. Aceasta are o formă diferită de cea de la noi: nu creşte pe araci, la verticală, ci formează coroane pe sol – o adaptare naturală la clima aspră din Santorini, cu vânturi puternice şi veri secetoase. Coroana de viţă de vie este şi un simbol al insulei, am văzut-o deseori expusă prin restaurante şi buticuri.
Cea mai plăcută parte a vizitei la Muzeul Vinului a fost, desigur, degustarea. Am avut ocazia să savurez 4 tipuri de vinuri din cramele Koutsoyannopoulos. Colecţia lor include vinuri albe, rosé şi roşii, atât tinere, cât şi vechi.
Am început degustarea cu un vin alb, sec, numit Assyrtikos (cea mai populară varietate de struguri din insulă) şi am continuat cu unul roşu, de asemenea sec, cu un gust puternic, astringent. Următoarele două au fost preferatele mele, datorită dulceţii lor. Mezzo este un vin demidulce, foarte parfumat, care se obţine din struguri albi şi roşii din soiurile Assyrtiko şi Mantilaria. Are o culoare roşu-caramel şi nu se găseşte în magazine, ci poate fi cumpărat doar de la crama Koutsoyannopoulos. Mi-a plăcut mult şi sticla subţire, neagră, în ton cu eleganţa vinului. Am încheiat degustarea cu Vinsanto, vinul tradiţional al insulei Santorini. Denumirea sa provine din cuvântul italian „vino” (vin) şi prescurtarea „santo” de la Santorini. Este foarte dulce însă nu conţine zahăr adăugat, gustul său fiind determinat doar de boabele de struguri culese târziu care se lasă chiar şi două săptămâni la uscat, la soare, înainte de a fi prelucrate. Merge de minune cu fructe, nuci, ciocolată, îngheţată sau la finalul mesei. După fiecare vin degustat, gazdele de la muzeu au schimbat paharele şi mi s-au oferit crutoane de pâine, pentru a elimina gustul băuturii servite anterior.
Am plecat de la Muzeul Vinului Koutsoyannopoulos cu gustul dulce al vinsanto în suflet, dar şi cu amintirea atmosferei atât de primitoare din cramă. Trecerea a fost plăcută şi lină, naturală, ca şi cum nu aş fi vizitat un muzeu, ci aş fi călătorit cu adevărat înapoi în timp.
