Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia este locul în care se păstrează memoria celui mai important eveniment din istoria modernă a României, Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, dar şi dovezi arheologice, etnografice, istorice ale unei existenţe milenare a poporului român, în spaţiul transilvănean.
Oraşul în sine (denumit Apulum, după cucerirea Daciei de către Împăratul Traian, şi Balgrad-“Cetatea Alba”, în slavonă), situat în centrul ţării, este încărcat de o istorie bogată, care începe pe vremea dacilor şi care, ulterior, s-a legat de idealul de unitate a românilor.
Între 1542 şi 1690, a servit drept capitală Pricipatului transilvănean şi tot aici, în 1599, la 1 noiembrie, marele domnitor Mihai Viteazul proclama unirea celor trei provincii româneşti, Țara Românească, Moldova şi Ardealul, o unire vremelnică, dar care trezește, în conştiinţa poporului, unitatea de neam.
Un secol şi jumătate mai târziu, locuitorii oraşului au participat activ la revoluţia de la 1848, animată, şi aceasta, de dorinţa de libertate şi unitate. La 1 decembrie 1918, în cadrul Adunării Naţionale, s-a declarat, oficial, Unirea Transilvaniei, Maramureşului, Banatului şi Crișanei, cu România.
În 1922, în octombrie, la Catedrala Reîntregirii Neamului, Regele Ferdinand şi Regina Maria au fost încoronaţi şi recunoscuţi ca fiind conducătorii României Mari. În 1990, la 1 decembrie, după răsturnarea regimului comunist, s-a celebrat, la Alba Iulia, pentru prima dată, Ziua Naţională a României.
Muzeul Naţional al Unirii de la Alba Iulia este amenajat în zona istorică a oraşului, unde există mai multe edificii din secolele al XVIII-lea – al XIX-lea, care au făcut parte din cea mai puternică fortăreaţă din Răsăritul Europei, construită în formă de stea, cu şapte bastioane şi cu impresionante porţi de acces.
Din secolul al XIX-lea, datează Palatul “Babilonul”, care adăposteşte Muzeul Naţional al Unirii şi “Sala Unirii”, fiind, iniţial, în plan să fie un cazinou pentru ofiţeri. Catedrala Reîntregirii a fost construită în 1922.
Inaugurarea Muzeului de la Alba Iulia s-a făcut în 1888, la iniţiativa arheologului şi profesorului de ştiinţele naturii, Adalbert Cserny, director al Societăţii de istorie, arheologie şi ştiinţele naturii.
Abia în 1929, membrii Societăţii ASTRA ( Asociaţia Transilvană pentru Literatura Romană şi Cultura Poporului Român), conduşi de marele cărturar Andrei Şaguna, hotărăsc transformarea lui într-un muzeu al Unirii.
Iniţial, patrimoniul muzeului s-a constituit din donaţii de carte, piese de arheologie şi etnografie, monede, obiecte de artă etc., aproximativ 18 000 de obiecte, până la 1916, când Adalbert Cserny se stinge din viaţă.
În timpul Primului Război Mondial, pentru a se proteja patrimoniul, exponatele mai importante au fost trimise la Budapesta. După numirea lui Nicolae Iorga la conducerea Comisiei Monumentelor Istorice, Muzeul se va îmbogăţi constant, prin eforturile acestuia şi ale profesorului Ion Berciu, director al muzeului, numărul exponatelor ajungând să se dubleze până în 1949.
Astăzi, Muzeul Naţional al Unirii de la Alba Iulia cuprinde secţii de arheologie cu exponate din toate epocile importante, de la perioadele dacica şi romană (mileniul VII i. Hr. – I d.Hr.), continuând cu epoca medievală (secolele al VIII-lea – al X-lea), până în etapa modernă a istoriei României.
Perioada preistorică este caracterizată de piese de o excepţională valoare: ceramică pictată, arme, unelte din piatră şi aramă (multe din Apulon, aşezare dacică din apropierea oraşului de azi), podoabe descoperite în mormintele din Munţii Apuseni, obiecte de bronz din zona Vinţu de Jos, Cugir, Zlatna etc.
Impresionante prin număr, dar şi prin valoare, sunt dovezile arheologice din perioada romană, mai ales secolele al II-lea- al III-lea, descoperite la Apulum, pe teritoriul de azi al oraşului Alba Iulia: ceramică, vase de sticlă, podoabe din os şi bronz ș.a.m.d. Descoperiri relativ recente (ultimii 20 de ani), din zona templului Liber Pater, aduc noi informaţii, deosebite, despre spiritualitatea dacilor (reprezentări ale unor zeităţi) şi despre cea ulterioară, de după cucerirea romană.
Secţia dedicată perioadei medievale indică o puternică înflorire a voievodatelor româneşti şi dovezi ale luptei de apărare a românilor împotriva expansiunii otomane şi austro-ungare.
Al doilea etaj al Muzeului Naţional al Unirii de la Alba Iulia este consacrat, în întregime, Unirii Ţărilor Române, sub conducerea lui Mihai Viteazul, cu arme, documente, steaguri, obiecte de cult, tipărituri (inclusiv prima traducere în limba română a Noului Testament, cunoscut sub numele de “Noul Testament de la Bălgrad”, realizat prin efortul mitropolitului Simion Ştefan).
Marea Unire de la 1 decembrie 1918 ocupă, bineînțeles, un loc privilegiat în Muzeul Naţional al Unirii de la Alba Iulia. O sală întreagă creează atmosfera Adunării Naţionale de la Alba Iulia, printre documentele foarte importante numărându-se discursul (în original) al lui Vasile Goldis, scris de mână, străbătut de un autentic fior patriotic, având menirea să-i înflăcăreze pe cei prezenţi. Discursul este însoţit de Un Proiect de Rezoluţie, în nouă puncte, cuprinzând principii democratice, moderne ale organizării statului.
Primul punct, citit la ora 12, la 1 decembrie 1918 decreta unirea tuturor teritoriilor locuite de românii din Banat, Crișana, Maramureş cu România. Acesta a provocat un entuziasm de nedescris, aplaudându-se minute în şir. Cuvântarea cu pricina a fost ţinută în faţa a 1228 de participanţi, în “Sala Unirii”.
Astăzi, Muzeul Naţional al Unirii de la Alba Iulia este din ce în ce mai implicat în diverse manifestări, organizându-se, în mod constant, expoziţii, conferinţe şi chiar lecţii interactive pentru cei pasionaţi de acest domeniu.
Chiar în acest timp, cei care vor ajunge în Alba Iulia pot vizita muzeul unde vor găsi, de exemplu, expoziţia “Lux, util şi estetic la Apulum” (accesorii vestimentare şi podoabe), cu obiecte expuse în premieră şi cu proiecţii video şi expoziţia de icoane, intitulată “Icoanele înlăcrimate ale Transilvaniei” (prima până în 31 decembrie, iar cea de-a doua, până în 11 decembrie 2011).
Printre artefactele muzeului se numără documente originale, obiecte personale ale liderilor istorici și reprezentări ale vieții cotidiene din diverse epoci. Muzeul nu este doar un spațiu de conservare a trecutului, ci și un centru activ de educație și cultură, organizând expoziții temporare, conferințe și ateliere educaționale pentru toate vârstele.
