Muzeul Noguchi a fost fondat si amenajat de catre binecunoscutul artist de origine japoneza Isamu Noguchi (1904-1988). Intinzandu-se pe o suprafata totala de 6,5 hectare, respectiv 87 acri, si aflandu-se in cartierul Queend, din Long Island City, New York, muzeul a fost a deschis in anul 1985, intr-o fosta cladire industrialista. Isamu Noguchi a inceput sa amenajeze gradini in timpul unei vizite in Japonia facute in anul 1951. Prima sarcina de acest fel a primit-o chiar de la UNESCO, institutie pentru care a amenajat gradina din jurul birourilor centrale. Insa acesta nu a fost decat primul pas intr-o cariera ce se anunta cu adevarat remarcabile, Noguchi construind apoi gradinile multor altor institutii si corporatii importante.
Mama sa era americanca, pe cand tatal sau, japonez, originile sale jucand un rol extrem de important pentru calea pe care arta sa avea sa se indrepte. Tocmai de aceea arta lui Noguchi a imbratisat ambele culturi. In ceea ce priveste muzeul in discutie, ideea lui Noguchi a fost simpla: si-a dorit sa dea viata unui muzeu in aer liber, in care sculpturile sa lase strania impresie ca s-au format natural, ca sunt parte a peisajului. Mai mult decat atat, artistul de origine japoneza a vrut ca stilul sculpturilor sale sa reflecte filosofia sa artistica, filosofie potrivit careia arta vorbeste despre natura si invers, context in care cele doua sunt dependente una de alta.
Trecand pe langa cladirea muzeului, vizitatorii ar putea jura ca nu se afla in fata unui muzeu propriu-zis, atat gradina, cat si galeriile dinauntru contrastand puternic cu felul in care cladirea arata. Nu mai putin de zece galerii sunt gazduite de cladirea de aici, per ansamblu, muzeul oferind un spatiu intim si meditativ in care vizitatorii au sansa sa admire sculpturile lui Noguchi. Inainte sa se bucure de cele zece galerii, vizitatorii vor trece prin fermecatoarea gradina pe care criticii au descris-o drept o „sculptura spatiilor”, in sensul ca Noguchi a creat spatii pentru meditate, in forme abstracte, cu fantani si alte elemente specifice culturii japoneze.
Dar gradina amenajata de Noguchi este mai mult decat se vede la prima vedere. Insusi artistul spunea ca aceasta arta, in cultura japoneza, „tine de pozitionarea pietrelor”, el dorind sa mentioneze, in acelasi timp, ca ramane totusi un artist al Vestului, motiv pentru care „nu se ascunde”. Vizitatorii cu un simt acut al observatiei vor putea admira felul ingenios in care lumina, de pilda, cade peste sculpturile lui Noguchi, umbrele formate si, mai ales, rolul lor intr-o anumita zona a gradinii.