Muzeul Satului Bucovinean este un muzeu în aer liber, aflat în oraşul Suceava, care încearcă să pună în evidenţă patrimoniul cultural şi arhitectonic de factură populară din Bucovina. Ideea înfiinţării acestui muzeu a apărut încă din anul 1958, însă abia în anul 1971 au început cercetările: căutarea unui loc potrivit, culegerea materialului folcloric şi al celui etnografic.
Până la căderea comunismului, Muzeul Satului Bucovinean nu avea decât trei case reconstruite, şi anume Casa Roată din Câmpulung Moldovenesc, Gosopodaria tradiţională din Straja şi Casa de locuit din Ostra. Lucrările au fost întrerupte până în anul 1990, când suprafaţa muzeului s-a extins şi, pe măsură ce a trecut timpul, au apărut şi noi obiective.
Chiar şi în prezent au loc lucrări de reconstruire, dorindu-se că muzeul să reflecte un sat tradiţional bucovinean, cu toată organizarea şi activităţile care au loc în el. Muzeul ar trebui să curprindă nu mai puţin de 90 de monumente, printre care biserica, şcoala, ateliere meşteşugăreşti şi chiar un traseu pentru mocăniţa.
Interioarele ansamblurilor din cadrul Muzeului Satului Bucovinean respectă tradiţiile şi particularităţile acestei zone. Se regăsesc sobe şi cuptoare în diverse forme, dar şi piese de mobilier tradiţional şi piese de port popular.
Foarte interesante şi chiar inedite sunt obiectele care marchează riturile de trecere: obiecte pentru ritualul botezului şi ritualul înmormântării. Pe lângă aspectul de sat tradiţional, acest muzeu în aer liber se remarcă şi prin festivalurile folclorice, târgurile meşterilor populari şi taberele pentru elevi, care sunt organizate aici în fiecare an.
Casa de locuit din Câmpulung Moldovenesc (sau Casa Roată) este printre primele case reconstruite la Muzeul Satului Bucovinean, încă din timpul regimului comunist. Datează din secolul al XIX-lea, primind numele de Casa Roată de la ultimul său proprietar, Gavril Roată.
Este o casă tradiţională, având un plan des întâlnit în locuinţele din Câmpulung Moldovenesc. Suprafaţa este destul de mică, de 6.30 x 4.20 metri, având o singură intrare şi trei ferestre. Dispune şi de o tindă, adică de o încăpere în care se depozitau alimente sau obiecte gospodăreşti, cum ar fi lada de făină sau untarița.
În spatele tindei, avea o groapă în care se păstrau, pe timpul iernii, cartofii, sfecla şi fructele. În interiorul locuinţei, se pot vedea elemente ca străchini şi oale din ceramică, ţesături din lână şi cânepă, mobilier tradiţional şi icoane.
Fierăria este atelierul în care meşterii fierari prelucrau fierul sau alte metale la cald. În astfel de ateliere, luau naştere potcoavele pentru animale, armele pentru soldaţi, bijuteriile, zăvoarele, cheile şi tacâmurile. Fierăria din cadrul Muzeului Satului Bucovinean a fost construită cu ajutorul voluntarilor americani de la Corpul Păcii, care au donat o importantă sumă de bani.
În atelier, se regăsesc uneltele necesare meşterului fierar, cum ar fi ciocanele, cleştii, butucul cu nicovala sau forja cu vatră şi foiul. Tot aici, sunt prezente uneltele din fierăria din satul Gura Hâiţii şi a fost folosit, după inaugurarea sa din anul 2006, la realizarea obiectelor pentru celelalte construcţii din muzeu.
Biserica de lemn şi clopotniţa din Vamă sunt incluse pe lista monumentelor istorice din judeţul Suceava. Biserica de lemn, care are hramul “Înălţarea Domnului”, a fost ridicată în anul 1783 în satul Vama, de către doi meşteri populari. În anul 2011, aceasta, împreună cu clopotniţa, au fost donate Muzeului Satului Bucovinean chiar de Parohia Înălţarea Domnului din Vama de Jos.
Aici, a fost reconstituită: i-au fost adăugate strane noi şi au fost aduse atât cărţi religioase, cât şi icoane de factură populară. Mai mult, pictura murală realizată în altar a fost restaurată. În anul 2009, biserica a fost resfințită, acesta fiind şi momentul în care a intrat în circuitul de vizitare. Clopotniţa a fost construită în anul 1787, având ca ornamente motive zoomorfe.
Un alt obiectiv interesant din Muzeul Satului Bucovinean este celarul din Moldoviţa. Celar este denumirea dată unei anexe gospodăreşti, utilizată pentru depozitarea uneltelor şi a alimentelor. Cei din zona Moldoviţa folosesc denumirea de “klichi”. Anexa era construită în faţa casei, ca proprietarii să nu o scape din ochi.
Celarul de la muzeu ilustrează o arhitectură specifică populaţiei huţule, care trăia în zona muntoasă a Bucovinei. Anexa este formată dintr-o cameră destul de mică, fără ferestre, aerisirea fiind asigurată de o deschidere dintr-un perete transversal. Fundaţia clădirii este din beton ciclopian, temelia din bolovani de piatră de râu, iar zidăria este formată din bolovani de râu prinşi cu liant de mortar.
Piua de sumane din Satu Mare este şi ea inclusă pe lista monumentelor istorice din judeţul Suceava. Sumanul este o haină ţărănească lungă, care era folosită de bărbaţi şi femei în timpul iernii. Haina era realizată din panură sau postav gros, tivită pe margini şi cu ornamente bogate cu găitane.
Meşterii care realizau aceste haine se numeau sumănari, iar procesul de fabricare a lor era unul lung şi anevoios. Mai întâi, se tundeau oile şi apoi lana trecea prin mai multe etape: se spăla, se usca, se scărmăna şi dărăcea şi abia apoi se obţinea lană bună pentru tors.
Apoi, lana se făcea caiere şi era toarsă de gospodinele harnice, fiind, în cele din urmă, urzită şi ţesută pentru a da panura. Panura era şi ea bătută în piuă timp de 24 de ore, până când se obţinea sumanul (sau stofa pluşată). Ultimele etape erau coaserea stofei şi împodobirea ei cu ornamente. Piua de la muzeu a fost construită în anul 1900, astfel de ateliere fiind destul de rare în zona Bucovinei.
Muzeul Satului Bucovinean conţine şi alte obiective foarte interesante, care merită văzute, pentru că oferă o bucăţică din istoria frumoasă a Bucovinei. Cei care vor să viziteze muzeul trebuie să aibă în vedere că programul diferă în funcţie de perioada anului. De obicei, în timpul verii, lunea, nu este deschis, iar în timpul iernii, sâmbătă şi duminică, porţile sunt închise.
Muzeul nu este doar un loc de prezervare a trecutului, ci și un spațiu vibrant de învățare și descoperire, organizând regulat evenimente culturale, festivaluri și ateliere interactive, care atrag comunitatea locală și turiștii deopotriva.
