Clădirea cu prispă în care este amenajat muzeul satului din Curtuişeni este în proprietatea consiliului local. Deşi nu cunoaştem numele primului proprietar, avem informaţii certe că această casă a fost proprietatea unei familii de ţărani înstăriţi şi a fost construită în 1865.
Din punctul de vedere al stilului arhitectonic, clădirea corespunde tradiţiilor etnogrgrafice din această zonă.
Au o frumuseţe deosebită elementele ornamentale cu motive vegetale, realizate cu ferăstrăul. În casă, de-a lungul anilor, au funcţionat diferite instituţii ale autorităţiilor publice locale (poştă, poliţie, bibliotecă etc.), până nu a fost oferită familiei Tóth, care a amenajat aici colecţia etnografică privată din posesia ei.
Nucleul acestei colecţii etnografice este format din moştenirea lui Kovács Gyula, care prin succesiune a ajuns în posesia soţiilor Tóth. Acesată moştenire se compune din obiecte etnografice databile la sfârşitul secolului al XIX.-lea – începutul secolului al XX-lea, colecţie care este completată cu materialul rezultat din colectăriile recente.
La început, în 2005, familia a organizat această expoziţie etnografică în propria ei casă familială, însă colecţia a crescut într-un ritm accelerat iar spaţiul disponibil deja nu a fost de ajuns. Ca urmare, cu sprijinul consiliului local, în 2006, au mutat întreaga colecţie într-o nouă locaţie, unde se găseşte şi acum. Un merit al acestei expoziţii este că prezintă doar obiectele ce provin din satul Curtuişeni, asigurând astfel expoziţiei un caracter pronunţat de istorie locală.
Curiozități despre muzeu includ povești despre familia care a locuit inițial în clădire și despre cum anumite obiceiuri și festivități locale au fost integrate în activitățile muzeului pentru a oferi o experiență cât mai autentică vizitatorilor. De exemplu, în perioada sărbătorilor, muzeul aduce la viață tradiții uitate, reconstituind scenarii festive tradiționale care includ cântece, dansuri și jocuri populare.
