Muzeul Satului Vâlcean se găseşte în oraşul Râmnicu-Vâlcea din Vâlcea, România. Acest complex muzeal şi-a conturat profilul său tematic încă din 1974 sub forma unui sat muzeu, menit să reconstituie pe o suprafață de 8 hectare, imaginea funcţională a unei aşezări rurale tradiţionale, cu toate instituţiile sale social-culturale.
În organizarea acestui muzeu în aer liber, s-a ținut cont de câțiva factori constitutivi ai unui sat adevarat – formele de relief ale zonei, vatra si hotarul lui cu toate elementele sale – în funcție de care au fost amplasate gospodăriile și construcțiile comunitare, transferate din diferitele localități ale judetului Vâlcea.
Muzeul este format din patru sectoare reprezentative aşezarii rurale. Primul sector este cel dedicat gospodăriei. Acest sector cuprinde un număr de 42 unitaţi şi peste 12.000 piese muzeistice, ilustrând structura gospodăriei, în funcţie de ocupaţiile tradiţionale: agricultura, pomicultura, viticultura, creşterea animalelor sau o serie de mesteşuguri şi tehnici populare, urmărind în acelaşi timp, diversitatea locuinţelor.
În cadrul muzeului, se remarca în mod deosebit, casele cu foişor din zona etnografică Horezu (din comunele Maldareşti, Stoeneşti, Barbateşti), gospodăriile specializate în viticultura, transferate din zona Drăgaşani (satele Prundeni, Olteanca), în pomicultura (comunele Alunu, Tomşani, Cernişoara) ori în creşterea animalelor din zona montana (satele Boişoara, Pascoaia-Brezoi).
Alături de locuinţe, în cadrul gospodăriilor au fost transferate şi o serie de construcţii anexe : pătule (construcție cu pereții din șipci, din nuiele împletite etc., ridicată pe un postament la mică înălțime deasupra solului, care servește la păstrarea porumbului), magazii, fânare, coteţe destinate depozitării unor produse agroalimentare sau pentru creşterea unor păsări şi animale.
Sectorul social-cultural cuprinde o şcoala primară rurală de la începutul secolului al XX-lea, din vremea lui Spiru Haret, un han de la sfârşitul secolului al XIX-lea din satul Salişte comuna Mălaia, o biserica din lemn, construită la 1785 şi transferată din comuna Nicolae Bălcescu, un scrânciob din comuna Stoeneşti, iar în viitor acest sector va fi completat cu o primarie rurală, precum şi cu alte obiective cu valoare arhitectonică.
Al treilea sector, Sectorul Meşteşuguri-tehnici populare, este cel care prezintă procedeele şi tehnicile de prelucrare a unor materii prime necesare pentru făurirea unor unelte, vase şi diferite obiecte de uz casnic, metodele folosite pentru prelucrarea fibrelor vegetale şi animale sau tehnicile tradiţionale pentru obţinerea unor produse animale şi vegetale.
Ultimul sector din complexul muzeal este dedicat construcţiilor specializate.
Acesta este reprezentat prin câteva unitaţi, ilustrând construcţiile din hotarul satului sau din zona montana : troiţe de drum, transferate din localitaţile Govora-sat şi Feteni, fântâni de hotar, stupine de albine, o stâna transferată din muntele Smeurat, un conac de vie transferat din comuna Fârtăteşti, foişoare de pază.
Programul de vizitare este următorul este împărţit pe perioada de vară şi cea de iarnă. Programul de vară începe din aprilie şi durează până-n luna octombrie, iar atunci muzeul poate fi vizitat zilnic de la ora 10:00 la 18:00, exclunzând ziua de luni când complexul muzeal este închis. Programul de iarnă durează din luna noiembrie până-n martie, iar în acestă perioadă muzeul poate fi vizitat de la ora 09:00 la 17:00, cu aceeaşi menţiune privitoarea la ziua de luni.
