Situat pe strada Alexandru Lăpuşneanu nr. 14 din Iaşi, Muzeul Unirii a fost inaugurat la 24 ianuarie 1959, cu ocazia celebrării a 100 de ani de la Unirea Principatelor Române din 1859. Acesta expune documente, mobilier, obiecte de decoraţie interioară şi alte piese ce ilustrează Revoluţia de la 1848 şi Unirea Moldovei cu Ţara Românească din anul 1859.
Clădirea care găzduieşte Muzeul Unirii este monument istoric şi a fost construită în perioada 1800 – 1806, în stil neoclasic. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, edificiul a aparţinut, pe rând, mai multor familii boiereşti renumite din Moldova: Catargi, Paladi, Cantacuzino-Paşcanu, Ghica.
În perioada 1859-1862, imobilul a servit drept locuinţă pentru domnitorului Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza, motiv pentru care se mai numeşte şi „Palatul Cuza”. Clădirea a trecut în proprietatea Societăţii Creditului Urban din Iaşi în anul 1886.
În timpul Primului Război Mondial, când Bucureştiul a fost ocupat de armata germană, regele Ferdinand I şi-a stabilit aici cartierul general. În 1937, palatul intră în posesia statului şi este declarat monument istoric. Sub îndrumarea lui Nicolae Iorga, aici ia fiinţă muzeul „Palatul Cuza-Vodă”.
Patrimoniul muzeului include o serie de obiecte cu valoare istorică şi artistică, printre care documente, cărţi vechi, o colecţie de monede şi medalii, fotografii, costume, piese de mobilier, hărţi, decoraţiuni interioare, tablouri, aparţinând lui Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri şi altor personalităţi ale vremii.
La etajul clădirii, pot fi admirate camerele în care au locuit domnitorul Cuza şi soţia sa, Doamna Elena: cabinetele de lucru, sufrageria, salonul, camera de biliard, un dormitor etc.
Unul dintre cele mai valoroase artefacte este sabia lui Alexandru Ioan Cuza, un simbol al autorității și curajului, care a fost folosit în bătăliile ce au prefațat Unirea. Alături de aceasta, vizitatorii pot admira și colecția de medalii și decorații conferite eroilor epocii, fiecare cu propria poveste de eroism și sacrificiu.
Nu doar artefactele, dar și documentele expuse aici, cum ar fi originalul Proclamației de la Izlaz, sunt vitale pentru înțelegerea contextului socio-politic al timpului. Aceste documente sunt adesea folosite în cercetările academice și oferă o perspectivă autentică asupra aspirațiilor și idealurilor oamenilor din acea perioadă.
