Nankurunasia este un cuvânt din limbă japoneză, vechi de mii de ani, care a depăşit demult graniţele culturii orientale. Popularitatea acestui termen se explică prin faptul că i se atribuie puterea unei mantre, a unei formule cu valoare educativă şi cvasimagică.
În antichitate, cuvântului “nankurunasia” i se subsuma un mesaj complex şi un îndemn care spunea următoarele: “Nu uita niciodată cine eşti şi ce trăieşti astăzi şi mâine, nu uita niciodată să zâmbeşti, oricât de întunecată ar fi fost ziua ta, aminteşte-ţi că mâine soarele îţi va zâmbi din nou şi mergi înainte”.
În timp, acest îndemn a fost sintetizat şi nuanţat astfel încât să exprime o dorinţă, dar să fie şi o afirmaţie directă, frumoasă, optimistă, puternică: “In timp, totul va fi bine”/”Totul devine mai bun”. Oamenii civilizaţiilor antice orientale erau convinşi că mantrele sunt resurse excepţionale pentru protejarea spiritului, în momentele/ ciclurile neproductive de gândire şi acţiune.
Nankurunasia – o mantră milenară
Cuvântul “nankurunasia” provine dintr-un dialect al limbii japoneze – okinawense – care se vorbeşte în regiunea Okinawa şi care este foarte diferit de limba de bază. Iniţial, se folosea expresia “Nankuru nai sa”, care însemna “Nimic rău nu se va întâmpla”. Ulterior cuvintele s-au contopit într-un singur termen, care condensează mesajul menţionat anterior şi pe care vechii japonezi îl foloseau pentru a transmite toate aspectele pozitive ale vieţii.
Japonezii pronunţau frecvent acest cuvânt, în toate împrejurările, fiind convinşi că le aducea pacea interioară şi speranţa pentru ceea ce va veni. Treptat, “nankurunasia” a devenit o mantră autentică a speranţei, având o semnificaţie puternică pentru cei care îi atribuie putere, ajutând la concentrarea gândului, a emoţiilor şi sentimentelor, la echilibrarea energiilor interne.
Ce este o mantră?
“Mantra”, la origine, este un cuvânt sanscrit, cu sensul de “instrument de gândire” sau “protecţie a spiritului” (“man” – “spirit” şi “tra” – “ protecţie”). De-a lungul timpului, s-a consolidat înţelesul de imn sacru, maximă, incantaţie, “formulă sacră, cu valoare magică şi educativă, folosită în unele practici şi religii orientale (budism, hinduim, tantrism, yoga)” (DEX). O mantră poate să fie chiar şi numai o singură silabă sau o serie de silabe, repetate fără încetare, într-un anume ritm, în timpul momentelor de meditaţie.
Sunetele unei mantre au legătură, adesea, cu numele unei zeităţi specifice, în timpurile vechi existând convingerea că sonoritatea unei mantre poate influenţa în bine realitatea din jur şi, mai ales, realitatea interioară.
Deşi, în mod obişnuit, mantrele sunt legate de hinduism şi budism, practici similare se găsesc în toate religiile, ori de câte ori se repetă insistent o formulă, un vers, un cuvânt, în vederea obţinerii unei stări particulare de conştiinţă.
Echivalente culturale şi spirituale ale termenului “nankurunasia”
În religiile orientale, de pildă, cea mai cunoscută mantră este “OM” sau “AUM”, despre care se spune că ar exprima sunetul originar, primordial, după care s-a structurat Universul, aşa cum se consemnează şi în Upanişade, aşa-numitele “Scripturi hinduse”.
Mantra “AUM” provine din fonemele sanscrite “A”, însemnând “Începutul”, “Naşterea”, “Creatorul suprem”, “U” – Continuarea”, “Viaţa”, “M” – “Sfârşitul”. Prin urmare, mantra “AUM” cuprinde tot ce există, trecutul, prezentul şi viitorul.
Pe de altă parte, în creştinism, de exemplu, repetarea concentrată şi insistentă a unei invocaţii, ca în “Rugăciunea inimii” – “Doamne Iisuse, miluiește-mă pe mine!” – nu se bazează pe puterea sunetului, pentru a ajunge la o stare de conştiinţă, ci pe înţelegerea sensului invocaţiei, condiţie esenţială ca rugăciunea să aibă efectul scontat.
René Guénon, un filosof şi gânditor ezoteric francez, din secolul trecut, aprecia că mantra “OM” a fost prezentă şi la începuturile creştinismului, sub forma “AUM”/ “AVM”, un simbol antic al lui Hristos, asimilată mai târziu unei abrevieri a lui “Ave Maria”, dar care a fost iniţial un simbol care unea cele două litere ale alfabetului grecesc – alfa şi omega – semnificând “Cuvântul” care este “Începutul” şi “Sfârşitul”.
Nankurunasia – “cheia Totului”?
“Nankurunasia” este, aşadar, potrivit viziunii ancestrale orientale, un fel de a spune “Totul va fi bine”, este un fel de “cheie a Totului”, pentru că, până la urmă, încrederea în ceea ce va veni este o forţă uriaşă, un motor al vieţii, de mare ajutor mai ales în momentele dificile, când domină senzaţia că nu există ieşire.
În astfel de împrejurări, încrederea cuprinsă şi stimulată de vechiul ““nankurunasia” poate aduna energiile în faţa obstacolelor aparent insurmontabile. “Nankurunasia” spune că timpul trebuie întâmpinat cu încredere şi curaj, că evenimentele trebuie lăsate să curgă, pentru că “Totul va fi bine”.
Orice cuvânt/ expresie poate deveni mantră
Orice cuvânt/ expresie se poate transforma în mantră. Nu trebuie neapărat să provină din vreo practică religioasă, din vreo convingere filosofică, pentru a avea putere. Omul este cel care poate da putere cuvântului, rostindu-l cu toate încărcătura emoţională necesară. În acest fel se nasc şi “mantrele” personale, cu efect benefic sau, dimpotrivă, cu sens negativ.
Când cineva, de pildă, şi-a făcut un obicei din a spune: “Ce plictiseală!” sau “Nu-mi place! “, “Nu pot!”, există foarte multe şanse ca aceste formulări să se transforme în mantre cu efect negativ, care condiţionează în mod subtil comportamentul. Fără a se conştientiza acest lucru, gândurile şi emoţiile încep să vibreze în ritmul cuvintelor folosite frecvent.
Este esenţial, aşadar, să fim atenţi faţă de cuvinte, fiindcă acestea generează gânduri şi, împreună, ne condiţionează viaţa. Nu este întâmplător ca “nankurunasia” este mantra păstrată de mii de ani, pe care şi astăzi oameni din toată lumea, nu numai din spaţiul asiatic, o folosesc ca un “cântec” de speranţă şi optimism – “Cu timpul, totul va fi bine”!
Puterea cuvintelor
Puterea cuvintelor este enormă. Se spune că “o imagine valorează cât o mie de cuvinte”, ceea ce este adesea adevărat. În acelaşi timp, nu trebuie ignorată valoarea cuvintelor, pentru a le putea folosi în favoarea noastră şi ale celor cu care interacţionăm. Există cuvinte care generează efecte benefice şi altele care fac rău. Există şi cuvinte goale, ca ale celor care vorbesc mult, fără să spună nimic. Există cuvinte care aduc bucurie, încredere şi curaj şi cuvinte care “îmbolnăvesc”.
Cuvintele reflectă modul nostru de a fi şi puţini oameni îşi dau seama de această realitate. Ceea ce spunem despre alţii spunem, de fapt, despre noi înşine. De aici şi importanţa limbajului pozitiv, care este reflexul unei gândiri pozitive.
Mantrele consacrate, care au depăşit graniţele unei culturi, precum “nankurunasia”, au rezistat timpului graţie mesajului încurajator – “ Totul va fi bine!”. În epoca modernă, omul nu mai are răgaz pentru meditaţie, pentru a aşeza în cuvintele potrivite propria interioritate. Dar poate să facă schimbări, să se îngrijească de sănătatea lingvistică, aşa cum are grijă de sănătatea fizică. În timp, eliminarea cuvintelor negative şi înlocuirea lor cu cele empatice, generoase, calde va duce, cu siguranţă, la creşterea stimei de sine şi la o altă calitate a vieţii. A avea grijă de cuvintele noastre înseamnă a avea grijă de noi.
Mantre personale, pe care chiar psihologii le recomandă, de felul: “Fă tot ce poţi!”, “Nu uita să fii fericit!” sau, ca în celebra mantră japoneză, “nankurunasia” – “Nu uita niciodată cine eşti şi ce trăieşti astăzi şi mâine, nu uita niciodată să zâmbeşti, oricât de întunecată ar fi fost ziua ta, aminteşte-ţi că mâine soarele îţi va zâmbi din nou şi mergi înainte”, ne vor schimba viaţa în bine, vor face ca multe dintre dorinţele noastre să se împlinească.
