Telescopul Kepler al NASA a descoperit 11 noi sisteme solare care gazduiesc 26 de planete confirmate. Aceasta este cea mai noua descoperire dupa o scanare ce a durat doi ani si aduce totalul de planete confirmate la 60. Noua “prada” tripleaza numarul de sisteme solare multiplanetare descoperite de Kepler. In doar doi ani de studiat un petic de cer de marimea unui pumn, Kepler a descoperit peste 60 de planete. Galaxia noastra este incarcata cu planete de toate marimile si orbitele. Aceste planete orbiteaza in apropiere de stelele lor gazda, iar dimensiunile lor variaza de la 1,5 x raza Pamantului pana la mai mari decat Jupiter. Cincisprezece din aceste planete au dimensiunea cuprinsa intre Pamant si Neptun.
Pentru a determina care planete sunt stancoase ca Pamantul si care au atmosfere gazoase si dense ca Neptun, sunt necesare observatii suplimentare. Toate aceste planete noi se afla mai aproape de stelele lor gazda, decat se afla Venus de soare. Kepler-33, o stea care este mai batrana si mai masiva decat soarele nostru, are cele mai multe planete. Acest sistem gazduieste cinci planete, ale caror dimensiuni variaza de la 1,5 pana la de cinci ori dimensiunea Pamantului. Inainte de misiunea lui Kepler, se stia de existenta a circa 500 de exoplanete in tot cerul. Kepler identifica candidatele planetare prin masurarea repetata a schimbarii luminozitatii stelelor, pentru a detecta atunci cand o planeta trece prin fata stelei. Aceasta trecere arunca o mica umbra spre Pamant si nava spatiala Kepler.
Fiecare dintre noile sisteme solare confirmate contine intre doua si cinci planete aflate la distante mici una de alta. In sistemele planetare strans grupate, atractia gravitationala a planetelor face ca unele dintre acestea sa accelereze de-a lungul orbitelor lor, iar ca altele sa incetineasca. Kepler detecteaza acest efect prin masurarea schimbarilor sau a Variatiilor de Sincronizare a Tranzitului. Sistemele planetare cu Variatii de Sincronizare a Tranzitului pot fi verificate fara a fi nevoie de observatii extinse la sol, accelerand confirmarea candidatelor planetare. Tehnica de detectare a acestor variatii mareste capacitatea lui Kepler de a confirma sistemele planetare in jurul stelelor mai distante si mai slab iluminate.
Cinci dintre sisteme (Kepler-25, Kepler-27, Kepler-30, Kepler-31, Kepler-33) contin o pereche de planete unde planeta interioara orbiteaza in jurul stelei gazda de doua ori, la fiecare orbita a planetei exterioare. Patru dintre sisteme (Kepler-23, Kepler-24, Kepler-28, Kepler-32) contin o pereche de planete unde planeta exterioara orbiteaza de doua ori in jurul stelei gazda, la fiecare trei orbite ale planetei interioare in jurul stelei. Proprietatile unei stele ofera indicii pentru detectarea planetelor. Scaderea luminozitatii stelei si durata tranzitului unei planete, combinate cu proprietatile stelei gazda, prezinta o semnatura usor de recunoscut. Atunci cand astronomii detecteaza candidate planetare care prezinta semnaturi similare in jurul aceleiasi stele, posibilitatea ca oricare dintre aceste candidate sa fie un rezultat pozitiv fals este foarte scazuta.
