Nebuloasa Conul se afla in partea de sud a clusterului NGC 2264, numit si clusterul Pomul de Craciun, cu care imparte denumirea NGC. Aceasta este o regiune bogata cu multa nebulozitate si multe obiecte interesante. Clusterul Pomul de Craciun are la baza steaua variabila S Mon (cunoscuta si sub numele 15 Mon). Daca este privit cu portiunea de nord in partea de jos, stelele care il formeaza alcatuiesc conturul unui brad de Craciun, in varful caruia se afla steaua cu magnitudinea 7, HD 47887. S Mon este o variabila neregulata eruptiva care variaza intre magnitudinile 4,62 si 4,68. Aceasta este o stea masiva si fierbinte de tip spectral O8 si este de cel putin 8000 de ori mai luminoasa decat soarele nostru. Variabilitatea sa este produsa de variatii in cromosfera, care de asemenea sunt legate de fluxul (sau vantul stelar) care provine de la aceasta stea masiva recent formata si cu o viata relativ scurta. S Mon are o insotitoare cu magnitudinea 8, situata la 2,9 secunde de arc distanta de ea.
HD 47887, aflata in partea de sus a Pomului de Craciun, este o giganta de tip spectral B3. Aceasta are o insotitoare aflata la 12,8 secunde de arc distanta. Zona din jurul stelei HD 47887 este populata cu zeci de variabile Orion. Ar trebui sa puteti vedea nebulozitatea care inconjoara steaua S Mon, precum si un grup de stele care se afla la aproximativ 10 minute de arc spre sud-vestul ei. Daca nu puteti vedea aceasta nebulozitate, atunci nu are niciun rost sa cautati nebuloasa Conul care este si mai dificil de gasit. Nebuloasa Conul se afla in apropierea stelei HD 47887, si este ca o ceata vaga in jurul stelei si la sud de aceasta. La fel ca nebuloasa Cap de Cal, forma nebuloasei Conul provine de la un nor intunecat intervenient care se afla la sud de HD 47887.
Observarea nebuloasei Conul
Ca si in cazul nebuloasei Cap de Cal, aveti nevoie de un cer senin si intunecat si de o vedere buna. Incercati sa observati nebuloasa cat mai sus pe cer posibil. Asigurati-va ca va aflati intr-o pozitie comoda si ca petreceti ceva mai mult timp cautand-o. O simpla privire rapida nu va fi deajuns. Daca este posibil, este bine sa stati jos in timp ce cautati nebuloasa. Daca exista lumini ratacitoare in zona, va puteti acoperi capul cu o carpa sau un prosop pentru a bloca acele lumini. Un filtru UHC poate aduce la lumina detaliile acestei nebuloase, facand de multe ori diferenta intre descoperirea si ratarea ei. Odata ce stiti sigur ca puteti vedea stralucirea slaba a nebuloasei, cautati o crestatura sau o gaura la sud de HD 47887. Daca ati gasit acea crestatura, atunci puteti spune ca ati avut succes. Ca de obicei, asa cum este cazul obiectelor slab iluminate, este bine sa reveniti iar la observarea nebuloasei. Exista nopti rare in care puteti vedea mult mai multe decat ati crezut ca este posibil, iar experienta va poate fi de ajutor.
Regiunea NGC 2264 contine nori de gaz de hidrogen interstelar amestecat cu fire mici de praf. Cea mai mare parte a hidrogenului este neutru, ceea ce inseamna ca nucleul atomului de hidrogen, un singur proton, are un singur electron atasat. Aceasta regiune este numita o regiune HI. In regiunile aflate in apropierea stelelor fierbinti si stralucitoare, cum este S Mon, radiatia ultravioleta de la steaua fierbinte despoaie majoritatea atomilor de hidrogen de electronii lor. Acest proces se numeste ionizare, iar acele regiuni se numesc regiuni HII. Electronii liberi se recombina frecvent cu nucleele pentru perioade scurte de timp. Atunci cand se recombina, acestea trebuie sa renunte la energie sub forma particulelor de lumina. Prin urmare, radiatia ultravioleta de la o stea din apropiere este transformata intr-o stralucire rosie de hidrogen. . De obicei, culoarea nu este detectabila de ochiul uman – tot ce putem vedea este o stralucire slaba de culoare gri.
Amestecate cu aceste regiuni Rezultatul este o nebuloasa stralucitoare, care in fotografii pare sa aiba culoarea rosieHII se afla norii HI mai reci si mai densi. In partile cele mai dense ale acestor nori se formeaza stele. Stelele din clusterul NGC 2264 s-au format foarte recent din complexul de nori din jur. Norii negri se formeaza acolo unde gazul nu straluceste si unde densitatea este indeajuns de ridicata, incat particulele de praf amestecate cu gazul pot absorbi cantitati semnificative de lumina stelara. Daca va uitati la o stea printr-una dintre aceste nebuloase intunecate, aceasta va parea a fi mult mai slab iluminata (s-ar putea chiar sa fie invizibila). Atunci cand regiunile de gaz stralucitor se amesteca cu nebuloasele intunecate, se pot obtine modele interesante cum sunt cele care definesc nebuloasa Conul.
