O imagine realizata de Telescopul Spatial Hubble dezvaluie detalii uimitoare despre una dintre cele mai neobisnuite nebuloase din Calea Lactee. Catalogata drept HD 44179, aceasta nebuloasa este cunoscuta dupa numele sau popular “Dreptunghiul Rosu”, datorita formei si culorii sale unice. Nebuloasa Dreptunghiul Rosu a fost descoperita pentru prima data in timpul unui zbor spatial de la inceputul anilor 1970, in care astronomii cautau surse puternice de radiatii infrarosii. Aceasta sursa de infrarosii se afla la aproximativ 2300 de ani lumina distanta de Pamant, in directia constelatiei Monoceros. Stelele inconjurate de nori de praf sunt adesea surse puternice de infrarosii deoarece praful este incalzit de lumina stelara si radiaza lumina cu lungime de unda lunga. Studiile asupra lui HD 44179 cu ajutorul telescoapelor de la sol au dezvaluit o forma dreptunghiulara in praful care inconjoara steaua din centru – acest lucru a condus la numele Dreptunghiul Rosu, care a fost inventat in 1973 de astronomii Martin Cohen si Mike Merill.
Hubble a dezvaluit o bogatie de caracteristici noi in nebuloasa Dreptunghiul Rosu, caracteristici care nu pot fi vazute cu ajutorul telescoapelor de la sol care privesc prin atmosfera turbulenta a Pamantului. Imaginile clare realizate de Hubble arata ca Dreptunghiul Rosu nu este de fapt dreptunghiular, ci are o imagine de ansamblu in forma literei X, pe care astronomii implicati in studiu au interpretat-o ca fiind generata de fluxurile de gaz si praf ce provin de la steaua din centru. Fluxurile sunt ejectate de stea in doua directii opuse, producand o forma care seamana cu doua conuri ce se unesc la varf. La fel de remarcabile sunt caracteristicile drepte care arata ca treptele unei scari, dandu-i nebuloasei aspectul unei panze de paianjen, o forma complet diferita de orice alta nebuloasa cunoscuta de pe cer. Aceste trepte ar fi putut aparea in episoade de ejectie de masa de la stea, care apar o data la cateva sute de ani. Ele pot reprezenta o serie de structuri aflate in expansiune, cu o forma asemanatoare cu cea a paharelor de vin, vazute cu marginea indreptata spre noi, astfel incat apar ca niste linii drepte vazute din punctul nostru de vedere.
Steaua din centrul nebuloasei Dreptunghiul Rosu este una care si-a inceput viata ca o stea asemanatoare cu soarele nostru. Acum se apropie de sfarsitul vietii sale si se afla in procesul de ejectare a straturilor exterioare, pentru a crea nebuloasa vizibila. Ejectarea straturilor exterioare a inceput acum aproximativ 14 000 de ani. In cateva mii de ani, steaua va deveni din ce in ce mai mica si mai fierbinte si va incepe sa elibereze un val de lumina ultravioleta in nebuloasa inconjuratoare – in acel moment, gazul din nebuloasa va incepe sa prezinte fluorescenta, producand ceea ce astronomii numesc o “nebuloasa planetara”.
Insa, in momentul de fata, steaua inca este atat de rece incat atomii din gazul inconjurator nu stralucesc, iar particulele de praf pot fi vazute numai din cauza ca reflecta lumina de la steaua centrala. In plus, exista molecule amestecate cu praful, care emit lumina in portiunea rosie a spectrului. Astronomii nu sunt inca siguri ce tip de molecule produc nuanta rosie care este atat de frapanta in Dreptunghiul Rosu, insa banuiesc ca sunt hidrocarburi care se formeaza in fluxul rece de la steaua centrala.
O alta caracteristica remarcabila a nebuloasei Dreptunghiul Rosu, care este vizibila numai datorita rezolutiei Telescopului Hubble, este banda intunecata care traverseaza steaua centrala. Aceasta banda este umbra unui disc dens de praf care inconjoara steaua. De fapt, steaua in sine nu poate fi vazuta in mod direct datorita grosimii discului de praf. Tot ce putem vedea este lumina care iese in afara perpendicular pe disc, si care se imprastie apoi in directia noastra. Astronomii au descoperit ca steaua din centru este de fapt o pereche de stele apropiate care orbiteaza una in jurul celeilalte cu o perioada de aproximativ 10,5 luni. Interactiunile dintre aceste stele au fost cele care au cauzat probabil ejectia discului gros de praf care ne impiedica sa vedem sistemul binar. Discul a canalizat iesirile ulterioare in directiile perpendiculare pe disc, formand structura bizara pe care o vedem drept Dreptunghiul Rosu. Motivele pentru ejectiile periodice de gaz si praf suplimentar care produc treptele vazute in imagini sunt inca necunoscute.
