In bratele spirale ale galaxiilor are loc o tema recurenta de distrugere, tulburare, nastere si renastere. Regiunile HII aflate in bratele spirale ale galaxiilor servesc drept statii de reciclare ceresti, unde nasterea noilor stele completeaza un ciclu minunat, creand si recicland materia, imbogatind si realimentand, in cele din urma, mediul interstelar cu elemente mai grele. Aceste elemente mai grele au potentialul de a deveni elementele constitutive ale planetelor terestre, precum si a organismelor vii. Nebuloasa Orion este, fara indoiala, cel mai mare nor HII care poate fi vazut de pe Pamant. Cu un depozit de gaz a 10 000 de sori si iluminat de un cluster de stele tinere, norii nebuloasei Orion stralucesc in culori fantastice si ne uimesc prin formele lor minunate. Aceasta nebuloasa este una din cele mai uimitoare pepiniere de stele din partea noastra a galaxiei.

Stralucirea si frumusetea lui Orion transcende datele astronomice seci, insa, atat istoria, cat si fizica si chimia acestei nebuloase reprezinta o poveste demna de a fi spusa, o poveste care ne ajuta sa intelegem semnificatia si importanta sa. Nebuloasa Orion este un complex de nori de gaz luminos (in cea mai mare parte hidrogen, insa contine si heliu, carbon, azot si oxigen, in cantitati descrescatoare). Aceasta nebuloasa este, in esenta, o condensare luminoasa a Norului Molecular Orion A, care se extinde cu mult dincolo de ea. Desi nebuloasa Orion se intinde pe 40 de ani lumina, gazul ionizat al acesteia este o “basica” extrem de subtire (are grosimea de numai 0,08 ani lumina) aflata pe suprafata norului molecular mai mare, care este invizibil din punct de vedere optic.

Trapezul de stele care ilumineaza nebuloasa

Chiar in fata nebuloasei se afla o mica grupare de stele fierbinti de tip O si B, cunoscute sub numele de “trapezul”, ale caror magnitudini sunt cuprinse intre 5 si 8. Aceasta grupare reprezinta cei patru cei mai luminosi membri ai unui cluster extins care contine cateva mii de stele tinere – multe dintre acele stele sunt ascunse de gazul si praful opac. Trapezul luminos reprezinta nucleul clusterului, unde stelele sunt grupate atat de strans, incat depasesc concentratia stelara din vecinatatea soarelui nostru. Stelele din cadrul trapezului sunt separate de numai 0,12 ani lumina, in timp ce vecinul cel mai apropiat de soarele nostru se afla la 4 ani lumina distanta.

Citește și:  Bratele spirale - cum s-au format si cum si-au mentinut aceasta forma?

Basica subtire de gaz ionizat pe care o numim nebuloasa Orion ar fi invizibila daca nu ar exista cele patru stele ale trapezului care, impreuna, produc toate radiatiile ultraviolete care o ilumineaza. Stelele trapezului, numite de asemenea grupul Theta-1, sunt clasificate de la vest la est ca Theta 1A, B, C si D (clasele spectrale B1, B0, O6 si B0.5) si toate sunt situate intr-un spatiu stramt care se intinde pe numai 10 000 de unitati astronomice. Stelele trapezului au varsta de aproximativ un milion de ani. Trapezul contine patru stele stralucitoare, dar acestea de fapt sunt in numar de 11, daca tinem cont de faptul ca toti cei patru membri sunt sisteme stelare multiple. Daca am include stelele vazute numai in lungimile de unda infrarosii, atunci trapezul ar contine de fapt peste 500 de stele tinere.

Theta-1 C

Stelele vizibile ale trapezului sunt stele masive si fierbinti de tip O si B. Toate aceste stele contribuie in ceea ce priveste energia nebuloasei, insa Theta-1 C este de departe cea mai mare contribuitoare, intrucat aceasta furnizeaza peste 99% din energia ultravioleta. Theta-1 C este o stea enorma, care are masa de 40 de ori mai mare decat a soarelui nostru si o temperatura de suprafata de 40 000 de grade Kelvin. Daca Pamantul ar fi situat in interiorul trapezului, cerul noptii ar fi dominat de stele extrem de stralucitoare. Theta-1 C ar straluci de zece ori mai puternic decat Luna Plina, iar ceilalti membri ai trapezului ar fi cel putin la fel de stralucitori ca Luna Plina.

Ceilalti trei membri ai trapezului sunt mult mai putin dominanti, desi fiecare cantareste mai mult de zece mase solare. In mod uimitor, Theta-1 C este de 210 000 de ori mai luminoasa decat soarele nostru si produce un vant stelar urias care are de 100 000 de ori debitul soarelui nostru. Imaginile de inalta rezolutie realizate de Telescopul Spatial Hubble arata ca vanturile puternice ale stelei Theta-1 C evapora discurile de praf care inconjoara stelele nou-formate din vecinatate. Aceste discuri ar fi putut fi precursoarele a noi planete, insa, cel mai probabil, ele nu vor supravietui mediului dur impus de stelele masive. Cel mai probabil, Theta-1 C va sfarsi ca o supernova mare in cateva milioane de ani.

VIDEO:

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.