Nelson Mandela – “Marele Leu” a trecut in eternitate

Nelson Mandela (al carui nume de clan tribal era Madiba), fostul presedinte al Africii de Sud (intre 1994 si 1999), remarcabil simbol al luptei anti-apartheid (politica de discriminare rasista, manifestata, pana in 1991, de catre guvernul Republicii Sud-Africane, impotriva populatiei bastinase de culoare), a trecut in eternitate joi, 5 decembrie, la varsta de 95 de ani, la locuinta sa din Johannesburg. Supranumit « Marele Leu », pentru curajul, tenacitatea si demnitatea cu care a aparat cauza co-nationalilor sai si pentru felul in care a infruntat vicisitudinile istoriei traite, Nelson Mandela si-a pastrat, pana la sfarsit, carisma si chipul surazator, cu o expresie inconfundabila de bunavointa si compasiune.

Nelson Mandela (Rolihlahla Mandela) s-a nascut la 18 iulie 1918, in satul Mvezo, intr-o familie cu descendenta regala, din etnia Xhosa. A fost primul din familia sa care a urmat o scoala, prenumele Nelson primindu-l in prima zi de cursuri, cand invatatoarea i-a spus ca exista obiceiul ca fiecare copil sa primeasca un nume englezesc. Mai tarziu, s-a inscris la Universitatea Fort Hare, singura care accepta studenti de culoare, unde s-a specializat in drept. In 1940, a fost exclus din universitate, pentru ca s-a alaturat unui boicot care viza denuntarea conditiilor dificile ale studentilor negri, in Africa de Sud. In 1943, a devenit membru al Congresului National African (ANC), crezand, cu convingere, in ratiune, in non-violenta, in capacitatea conducatorilor de a concepe legi care sa ofere drepturi egale oamenilor, indiferent de culoare, sex, rasa.

Realitatea s-a dovedit a fi, insa, cu mult mai complicata, si, in 1961, dupa masacrul de la Sharpeville, cand au fost ucisi 69 de negri, de catre gloantele politistilor, Mandela a infiintat o grupare armata a ANC, pe care unii, pe nedrept, au considerat-o ca o organizatie terorista. In 1962, Nelson Mandela a fost arestat, fiind considerat « terorist », « comunist », in contextul « razboiului rece » (perioada de tensiune si de confruntari ideologice si politice dintre marile puteri de la vremea aceea, Statele Unite ale Americii si URSS, care a durat intre 1947 si 1989), si cand ideologia apartheid-ului era un fel de linie de aparare a Occidentului, dependent de minereurile si de metalele pretioase (aur, platina, crom, uraniu, diamant) din Africa de Sud.

In urma procesului de la Rivona (1963-1964), Mandela a fost condamnat la inchisoare pe viata, in pofida emotionantului sau discurs de aparare, rostit in fata Curtii Supreme, in al carui final, Mandela declara : « Toata viata mi-am dedicat-o luptei pentru poporul african si am combatut, deopotriva, dominatia albilor, precum si pe cea a negrilor. Am sustinut idealurile unei societati democratice, in care toti oamenii sa traiasca in armonie si sa se bucure de aceleasi drepturi. Este un ideal pentru care sper sa traiesc, dar pentru care sunt gata si sa mor ». Nu a fost condamnat la moarte, avand in vedere presiunea politica internationala, dar sentinta a fost inchisoare pe viata. Din cei 27 de ani de detentie, 18 ani i-a petrecut in inchisoarea din Robben Island (o insula situata la sapte kilometri de coasta sud-africana), fiind detinutul cu numarul 46664, neavand dreptul decat la un vizitator si o scrisoare, la fiecare sase luni, si fiind supus la cele mai dificile munci.

Nelson Mandela a fost eliberat in 1990, cand presedinte al Africii de Sud a fost Frederik de Klerk, ultimul presedinte alb al acestei tari, care a avut meritul de a fi pus capat, oficial, politicii de apartheid, in urma negocierilor cu Congresul National African fiind numit un guvern multirasial. Si Nelson Mandela si Frederik de Klerk au primit, in 1993, premiul Nobel pentru pace. In 1994, primele alegeri democratice din Africa de Sud l-au adus ca presedinte pe Mandela. La finalul mandatului, in 1999, bilantul intocmit de detractorii sai contrasta puternic cu imaginea internationala a marelui politician – economie anemica, saracie, nivel scazut de educatie, coruptie, criminalitate etc. A fost un moment dificil pentru Mandela, cu atat mai mult cu cat viata sa particulara devenea din ce in ce mai apasatoare – divortat, recasatorit de trei ori (a treia oara, la 80 de ani, cu Graca Machel, vaduva fostului presedinte al Mozambicului, sotie pentru care Mandela a trebuit sa negocieze o mare suma de bani cu seful clanului din care provenea aceasta), pierzandu-si doi dintre cei trei copii, astfel incat, la nunta fiicei sale, declara, deceptionat : «Daca ar fi sa o iau de la capat, nu as mai face aceleasi lucruri ». Si-a dedicat restul vietii actiunilor caritabile, scrisului, luptei contra sida, apararii drepturilor omului, ale copiilor abandonati etc.

Dincolo de esecuri, dezamagiri, suferinte, greseli, Nelson Mandela a ramas, in constiinta publica, drept simbol al « triumfului sperantei contra injustitiei » si trecerea sa in eternitate este marcata cu toate onorurile cuvenite. Mii de oameni s-au adunat la locuinta sa din Johannesburg, pentru a-i aduce un ultim omagiu, intonand imnul national, cantece anti-apartheid, fluturand steaguri, aprinzand candele.

Mari personalitati politice ale lumii contemporane l-au elogiat pe Nelson Mandela, considerandu-l « un erou al timpurilor noastre », « o intruchipare a demnitatii Africii », un om care a inspirat si poate sa inspire generatii intregi. Pana la urma, intreaga sa viata si activitate au inceput si s-au intors la spiritul umanist in care a fost crescut, acela al comunitatii « Ubuntu », din Africa subsahariana, care spune ca « umanitatea fiecarui individ este legata, in mod categoric, de a celor din jur », ca o asemenea realitate implica deschidere a spiritului, compasiune, inteligenta, sentimentul ca apartii de ceva mult mai « inalt », ceea ce va face ca fiecare om sa fie incurajat si apreciat.