Undeva, in apropierea orasului English Harbour, si mai cu seama pe coasta de sud a insulei caraibiene Antigua, vizitatorii pot admira „ascunzatoarea uraganului”, adica Nelson’s Dockyard – Docurile lui Nelson. Aceasta regiune este cunoscuta astfel datorita faptului ca navele se puteau ascunde aici, atunci cand furtunile de pe mare ii impiedicau sa mai inainteze, in special pe timp de noapte. Ba chiar, aici se construisera si o baza navala, folosita indeosebi in secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, pentru repararea navelor militare.
Mai mult, tot in aceasta baza navala, se intretineau navele ce trebuiau sa asigure linistea pe rutele maritime ale Imperiului Britanic, care, la randul sau, era nevoit sa faca fata atacurilor din jurul insulelor din estul Marii Caraibilor. Desigur, exista si un interes sporit in comertul cu zahar, poate si de aceea se ducea atat de multe lupte pe mare, Imperiul Britanic vazandu-se nevoit sa riposteze violent. In sfarsit, baza navala de aici, precum si imprejurimile au fost denumite, dupa ce a fost restaurata in anii 1950, Nelson’s Dockyard, ceea ce se traduce prin Docurile lui Nelson.
Lucrarile de restaurare au urmarit transformarea acestui loc intr-un parc national, ceea ce, de altminteri, s-a si intamplat intr-un final. Si nu intamplator autoritatile i-au acordat acestui loc o atentie mare, cu atat mai mult cu cat lucrarile de constructie la acest santier naval au inceput in anul 1725, avand, deci, o importanta deosebita. Chiar si asa, in anul 1889, Marina Britanica avea sa abandoneze acest santier naval, numai ca importanta locului a fost mentinuta cu ajutorul deciziei, din secolul al XVIII-lea, de a folosi acest loc ca baza navala.
De fapt, aceste schimbari au fost cauzate, in mare parte, de lupta, care parea fara sfarsit, impotriva francezilor. Cinci ofiteri britanici erau insarcinati cu supravegherea a peste 300 de muncitori ce lucrau aici. Si aceasta a fost, de fapt, cea mai buna perioada a bazei navale, daca vreti, perioada sa de varf. Numai ca tot aceasta perioada a fost climaxul nemultumirilor africanilor, care lucrau aici, fiind luati ca sclavi de britanici. Cat despre denumirea acestor docuri, aceasta provine de la numele lordului Nelson, un personaj destul de controversat la acele vremuri. Lordul Nelson voia sa se respecte intocmai legile ce fusesera promulgate, de catre britanici, imediat dupa Razboiul American de Independenta.
Ba, mai mult decat atat, acesta era extrem de sever cu oamenii din jurul sau, nu de putine ori agresand muncitorii, atat verbal, cat si fizic. Si sa ne facem o idee cu privire la aceasta lege, inainte de promulgarea acesteia, locuitorii de aici puteau face comert cu americanii, aceasta fiind, de altfel, o sursa de venituri pentru multi. Inevitabil, pierderea acestui drept a atras dupa sine o serie de probleme. In anul 1787, dupa ce deja petrecusera trei ani in Caraibe, lordul Nelson s-a imbolnavit si a fost trimis de urgenta in Anglia.
Se spune ca atunci cand acesta a plecat, localnicii erau foarte bucurosi ca au scapata de masurile tiranice ale lui Nelson. In sfarsit, Nelson’s Dockyard – Docurile lui Nelson este, astazi, un obiectiv turistic foarte important; si, de fapt, acestea nu pot fi considerate in niciun caz ramasite ale unor vremuri demult apuse, ba dimpotriva, starea docurilor este foarte bune, poate si datorita faptului ca, an de an, primeste fonduri considerabile. Recent, Nelson’s Dockyard a primit, de pilda, fonduri de la Uniunea Europeana, interesata in conservarea acestui loc. Plus, fregatele lui Nelson au fost inlocuite de iahturile luxoase, acest loc fiind, pe langa un obiectiv turistic important, si portul preferat de cei mai multi care traverseaza Atlanticul.
