Nevastuica este cunoscuta si cu numele de nevastuica mica si reprezinta una din cele mai mici mustelide – acele animale carnivore curajoase si feroce care desi au dimensiuni mici sunt pradatori foarte agili si vietuiesc pe ogoare, poieni, margini de padure, pasuni, zone semi-desertice sau alpine, in locuri cu tufisuri unde isi gasesc hrana preferata alcatuita in special din mici rozatoare dar si adaposturi potrivite, crapaturi de stanci si vizuini in care sa se ascunda de animalele carnivore si pasarile de prada care le vaneaza.
Deseori apar in apropierea asezarilor umane, in capitele de fan sau stivele de paie, in hambare si grajduri (unde sperie caii, oile, vitei sau alte animale domestice, desi scopul ei nu este decat sa prinda soarecii), in diferite locuri unde apar sobolani si alte mici rozatoare. Are un mare instinct de vanatoare, chiar daca este satula ea continua sa atace si daca este urmarita de om are un comportament agresiv si fata de acesta.
Nevastuica este foarte raspandita in diferite habitate, traieste in toata Europa, in America de Nord, in Asia Centrala, de Nord si Est. In functie de regiunea unde vietuieste isi schimba coloritul blanii in anumite anotimpuri. In lunile de iarna blana nevastuicii este atat de frumoasa, de un alb pur, apoi in timpul verii nuantele de culori sunt inchise pe partea dorsala a corpului, in general maronii-roscate, la fel si pe coada si partea superioara a capului si cele patru membre, in rest pe partea ventrala blana este alba.
Corpul sau este alungit, are lungimea de 16,5-24 cm si greutatea de 35-250 g, capul este mai lat decat gatul, cutia craniana este lunga, coloana vertebrala flexibila, coada destul de scurta, nu depaseste 3-9 cm. Nevastuica este un animal foarte zvelt, are capacitatea sa se strecoare si in vizuinile cele mai inguste pentru a prinde soarecii care sunt ascunsi inauntru.
Botul este scurt, urechile mici si rotunjite, iar ochii expresivi si rotunzi, au irisul de culoare neagra si sunt pozitionati pe partile laterale ale capului. Membrele posterioare si anterioare sunt scurte, terminate fiecare cu cate 5 degete prevazute cu gheare tari, curbate si neretractile.
Acest animal are talentul de a alerga foarte rapid la fel ca soarecii, este abil si indemanatic si are toate simturile bine dezvoltate. Desi se inrudeste cu jderul nu este atat de mare ca acesta si nu are obiceiul sa se tarasca la fel ca el, din contra poate sa ruleze iute, sa se comporte ca un alpinist, sa inoate si sa patrunda in cele mai inguste crapaturi de stanci si vizuini.
Este un catarator excelent, isi sapa vizuini in pamant, la radacinile copacilor, sau ocupa pe unele deja construite care au apartinut unor raozatoare. Isi face de regula mai multe adaposturi, cateva cuiburi de marimi diferite pe care le captuseste cu plante uscate, fire de iarba, muschi si smocuri de blana de la animalele vanate.
Este un animal activ ziua dar si noaptea, traieste mai mult solitar si trebuie sa manance foarte mult (cam un sfert din greutatea sa corporala) pentru a supravietui. Hrana sa consta din mici mamifere, artropode, melci, insecte, greieri, serpi, soparle, pesti, amfibieni, pasari mici si oua de pasari, dar mai ales soareci. Uneori ataca si animale care sunt mai mari (iepuri, veverite, sobolani) sau pasari care isi petrec majoritatea timpului pe sol (cocosul de munte, potarnichi).
Faptul ca este o mare consumatoare de mici rozatatoare o face sa fie un mare beneficiu pentru agricultori, morari, gradinari, pentru ca ii scapa de soarecii care le distrug recoltele. Acestia uneori au obiceiul sa prinda nevastuica intentionat si sa o inchida un timp in depozite cu cereale si hambare pentru a-i scapa de soareci si sobolani. Pe de alta parte nevastuica este deseori asociata de oamenii de la sate cu vulpea, considerata ca si aceasta lacoma, lingusitoare, jucausa, intelingenta, vicleana si agresiva, capabila sa atace si sa le distruga pe langa rozatoare si gainile.
Dusmanii sai cei mai mari sunt pisica domestica sau salbatica, pasarile de parda (bufnita, acvila, vulturul, vanturelul), cainele enot, vulpea, lupul, bursucul. Cand simte pericolul secreta prin glandele sale specifice de la baza cozii un lichid cu miros foarte urat, intepator.
In perioada de imperechere femela si masculul pot fi vazuti impreuna, ei isi pregatesc o vizuina sau o scorbura de copac in care sa-si adaposteasca viitorii pui. Aceasta este captusita cu frunze si ierburi uscate, cu muschi si smocuri de blana de la animalele care au fost omorate.
Dupa o perioada de gestatie de 34-37 de zile, femela poate face 1-5 pui (uneori si mai multi) pe care ii hraneste si ii protejeaza timp de 4 luni, in caz de pericol ii muta in alt loc, carandu-i cu dintii cum fac si pisicile. La inceput puii sunt orbi si neajutorati, treptat incep sa se dezvolte si la scurt timp ies din vizuina supravegheati indeaproape de parinti.
Nevastuica are denumirea stiintifica de Mustela nivalis, face parte din ordinul Carnivora, familia Mustelidae si nu este o specie pe cale de disparitie.
Video – Nevastuica (Mustela nivalis):
