Nikola Tesla, considerat unul dintre cei mai inteligenţi oameni ai tuturor timpurilor, cel care, prin invenţiile şi descoperirile sale, a deschis drumuri nebănuite în domenii precum electricitatea, magnetismul, robotica, ştiinţa calculatoarelor, fizica nucleară etc., continuă să uimească lumea prin gândirea sa vizionară, unele dintre ideile sale strălucite rămânând neexploatate până astăzi.

Dincolo de excepţionalele realizări ştiinţifice, nenumărate fapte insolite, unele ciudate, din viaţa lui Nikola Tesla, mai puţin cunoscute de publicul larg, vin să completeze personalitatea complexă, excentrică, contradictorie şi solitară a celui care era convins că: “Dacă vrei să afli secretele Universului, trebuie să gândeşti în termeni de energie, frecvenţă şi vibraţie”.

Deşi Nikola Tesla este un nume cunoscut în întreaga lume ca inventator şi om de ştiinţă remarcabil, de origine sârbă (n. 10 iulie 1856, în satul Similan, comuna Gospici, din provincia Lica, actuala Croatie), rareori se spune că, de fapt, Tesla s-a născut într-o familie de istroromâni (populaţie românească stabilită în Lica, încă din secolele al XIV-lea – al XV-lea). Numele iniţial al tatălui fusese Drăghici, schimbat ulterior în Tesla, după meseria de teslar (dulgher), transmisă în familie, din generaţie în generaţie.

Henri Coandă, celebrul pionier al aviaţiei, care îl întâlnise pe Nikola Tesla în 1893 şi care era fascinat de personalitatea acestuia, de comportamentul său neconvenţional, de felul în care vorbea, de pasiunea pe care o punea în cercetările sale, îl prezenta ca pe “Nicolae Teslea, român bănăţean”, din Banatul Sârbesc.

Chiar dacă originea lui Nikola Tesla rămâne un fapt controversat şi chiar dacă marele inventator a fost destul de discret în ceea ce privește familia sa şi viața personală, au ajuns totuşi până la noi o serie de mărturii care evidenţiază imaginea unui om excepţional de inteligent şi creativ, visător şi idealist, bizar uneori, fascinat de lume şi de Univers.

Porumbelul lui Nikola Tesla – “Pasărea aceea m-a înţeles şi eu am înţeles-o. Am iubit porumbelul acela”…

Nikola Tesla avea o afecțiune deosebită pentru animale și îl pasiona tot ceea ce ţinea de natură, în general. El se îngrijea de porumbei și de alte păsări și era convins că avea o conexiune specială cu acestea. De altfel, petrecea mult timp în natură, contemplând și căutând inspirație pentru invențiile sale.

Deşi povestea cu “porumbelul lui Nikola Tesla” pare, mai degrabă, un mit construit de apropiaţii inventatorului, pentru a potența imaginea acestuia de geniu enigmatic și complex sau pentru a sublinia izolarea și singurătatea lui Tesla, în realitate se referă la o întâmplare ieşită din comun, pe care chiar genialul inventator a povestit-o prietenului şi biografului său, jurnalistul John O’Neill (laureat al Premiului Pulitzer), care a inclus-o în cartea “Geniul risipitor: Viața lui Nikola Tesla”, publicată în 1944.

“Am hrănit mii de porumbei, ani de zile”, îi mărturisea Tesla lui John O’Neill, “dar unul dintre aceştia, o porumbiţă, o pasăre frumoasă, albă, cu vârfurile aripilor cenuşii, era diferită. Aş fi recunoscut-o oriunde şi oriunde m-aş fi aflat porumbelul acela m-ar fi găsit. Era de ajuns să mă gândesc la el şi venea zburând spre mine. Pasărea aceea m-a înţeles şi eu am înţeles-o. Am iubit porumbelul acela”. Unui prieten, Tesla i-a mărturisit că “porumbelul alb este bucuria vieții lui” şi că odată, când a venit în camera lui și a fost bolnav, a stat lângă el zile întregi.

Era convins inventatorul că el şi frumosul porumbel alb puteau comunica telepatic şi că, uneori, în timp ce “vorbeau” în tăcere, ochii păsării aruncau raze de lumină, aşa cum s-a întâmplat şi când pasărea s-a stins, în camera de hotel în care locuia savantul, acesta mărturisind că a văzut atunci “o lumină orbitoare, foarte reală și mai intensă decât orice reuşise să producă el vreodată în laboratorul său”.

Legenda îmbogăţeşte încontinuu realitatea…

Când povestea despre “lumina din ochii porumbelului” a fost publicată pentru prima dată, unii critici au crezut că este o născocire a imaginației lui Tesla. Cu câțiva ani înainte de moartea sa, Tesla a suferit răni grave într-un accident de circulație, dar a refuzat îngrijirea medicală. Unii dintre cunoscuții lui considerau că devenise depresiv şi incoerent în urma accidentului şi au ignorat povestea porumbelului.

Dar când un fost asociat al inventatorului a fost rugat să pregătească un material despre Nikola Tesla, pentru publicare, în timp ce lucra la strângerea informaţiilor, un porumbel a venit la fereastra lui – mărturisea acesta – și “arunca din ochi raze puternice și orbitoare de lumină strălucitoare” – un fel, poate, de a arăta că legenda îmbogăţeşte continuu realitatea.

Timp de aproape 30 de ani, Nikola Tesla a hrănit porumbeii din Herald Square, din Bryant Park, piața bibliotecii publice de pe strada 42, și la Catedrala Sf. Patrick, din New York. Mai ales noaptea, la un fluierat scurt, păsările se adunau în jurul savantului, unele se aşezau pe umerii lui, pe braţe şi ciuguleau seminţe din palmă.

În camera de la Hotelul New Yorker, unde locuia, Tesla avea grămezi de seminţe, coşuri pentru cuiburi şi ţinea mereu ferestrele deschise pentru ca păsările să vină și să plece după voie.

Un fel de a gândi despre… “gândire”

Experimentele lui Tesla
Experimentele lui Tesla

Desigur, mulţi au pus această întâmplare cu porumbelul alb nu numai pe seama unei sensibilităţi exacerbate a omului de ştiinţă (care mărturisea că, încă din copilărie, avea “gânduri intruzive” puternice, vecine cu halucinaţiile, însoţite de “fulgere de lumină”), ci şi pe seama sănătăţii lui precare, de la un moment încolo.

Adeseori, Nikola Tesla spunea, de asemenea, că ideile sale uimitoare i-au venit în vise și că putea vedea imagini și experimente înainte de a le construi în realitate. Uneori, aceste viziuni l-au condus la stări de extaz și au fost cruciale pentru dezvoltarea ideilor sale.

Pe de altă parte, era vorba şi de un fel special de a percepe realitatea şi de a gândi despre aceasta şi despre “gândirea” în sine, inventatorul fiind convins că “toate gândurile veneau din exterior, că mintea, creierul nostru smulge imagini, idei și invenții din mediu. Creierul nu este un acumulator, așa cum se crede în mod obișnuit în filozofie și nu conține nicio înregistrare de tip fonografic sau fotografic. Creierul are doar calitatea de a răspunde. Dacă am putea să ne dăm seama cum decide creierul la ce semnale să se acordeze și pe care să le țină departe sau de ce unele dobândesc proporții terifiante, am putea înțelege în sfârșit funcționarea minții” spunea Tesla.

De altfel, unul dintre cele mai ambiţioase dintre proiectele sale viza realizarea unei tehnologii care să facă posibilă comunicarea directă dintre oameni, prin trimiterea de energie şi informaţii care să fie primite de oricine, oriunde, instantaneu, convins fiind că mintea noastră funcţionează după principiul rezonantei.

Alte fapte insolite despre genialul şi excentricul inventator Nikola Tesla

Nikola Tesla
Nikola Tesla

Pe cât de strălucite au fost ideile şi realizările ştiinţifice şi tehnice ale lui Nikola Tesla, pe atât de “ciudate” au apărut, în ochii contemporanilor săi, unele obiceiuri, comportamente, reacţii ale omului, în viaţa de toate zilele. Iată câteva dintre acestea:

Nikola Tesla a fost un copil precoce şi, ca adult, se pare că avea două “daruri” extraordinare – memoria uimitoare şi capacitatea de “vizualizare”. Putea să privească paginile unei cărţi sau ale unui ziar, să-și facă o imagine mentală completă a conținutului și, ani mai târziu, era în stare să repete, aproape cuvânt cu cuvânt, tot ce era tipărit în carte sau în ziar. Cât despre vizualizare, inainte de a începe construcţia unei invenții, “vedea” cu ochii minţii, fiecare parte din ea, până la cel mai mic detaliu, apoi oconstruia fără niciun alt plan sau schiţă.

Avea adesea percepţii exacerbate – “Auzeam ticăitul unui ceas cu trei camere între mine și ceas. O muscă așezată pe o masă din cameră îmi provoca o bufnitură surdă în ureche”, a scris Tesla în autobiografia sa, publicată sub titlul “Invenţiile mele”, în care sunt evidenţiate detalii semnificative de comportament, dar momente esenţiale ale vieţii şi carierei sale, perspectiva asupra vieţii, societăţii şi a evenimentelor mondiale al căror martor a fost.

Îi plăceau plimbările lungi, mărturisind că mersul pe jos îl ajuta să gândească. Mergea până la patru ore în fiecare zi, uneori numărându-şi paşii.

Copilăria i-a fost marcată de dispariţia prematură a fratelui său mai mare, într-un accident de călărie. În anii care au urmat tragediei, Tesla (fiu și nepot de preoți ortodocși sârbi) a început să aibă viziuni cu “limbi de flăcări” în jurul său. În adolescență, Tesla a învățat să-și folosească voința pentru a controla viziunile, dar mai târziu își va petrece mult timp hrănindu-şi imaginaţia din acestea.

Fobiile lui Nikola Tesla

Nikola Tesla
Nikola Tesla
  • Orice lucru “prea rotund” îi producea un inconfort de nesuportat – “vederea unei perle aproape că mi-ar provoca o criză” – recunoştea el – sau “Aş face febră numai uitându-mă la o piersică”.
  • Nu-i plăcea să dea mâna cu cineva și purta adesea mănuși albe când ieșea în public. A mâncat tot timpul singur la o masă specială din hotelul în care locuia şi pe care nimeni altcineva din hotel nu avea voie să o folosească, după cum consemnează biograful său, John O’Neill: “Pentru fiecare masă era necesară o față de masă proaspătă. De asemenea, cerea întotdeauna ca un teanc de două duzini de șervețele să fie plasat în partea stângă a mesei. Pe măsură ce i se aducea fiecare fel de mâncare si fiecare obiect/ tacâm de argint – care trebuia să fie sterilizat la căldură înainte de a părăsi bucătăria – le ridica pe fiecare, punând un șervețel între mâna lui și ustensilă și folosea un alt șervețel pentru a şterge din nou tacâmul. Dacă o muscă ateriza pe masă, trebuia îndepărtat totul și aduse alte farfurii şi alte tacâmuri. Dacă o femeie de la vreo masă din apropiere purta perle, potfa de mâncare îi dispărea instantaneu”.
  • Aveau o frică teribilă de germeni patogeni – microbi, virusuri etc. – dar nu şi atunci când era vorba de porumbei. În rest, batistele, gulerele detașabile ale cămășilor, lenjeria intimă nu au mers niciodată la spălătorie, toate erau aruncate după o zi de utilizare. Dacă vreun curier îi aducea un pachet, înainte de a-l deschide îl pulveriza cu un dezinfectant. Se pare că obiceiurile excesive de igienă aveau legătură cu o criză aproape fatală de holeră din adolescență.
Citește și:  Femei celebre - Marina Stirbei

In Bryant Park, neinteresat de ceremonii

În decembrie 1916, Nikola Tesla urma să primească prestigioasa Medalie Edison, “pentru realizările sale meritorii”. Ceremonia avea loc în apropierea hotelului în care locuia inventatorul, la câțiva pași de Bryant Park, dar când Tesla trebuia să urce pe scenă, nu a fost de găsit. A fost zărit ulterior în Bryant Park, purtând doi porumbei pe cap, alţii pe umeri şi pe braţe, trupurile păsărilor albe sau albastre făcând un contrast puternic cu costumul și părul lui negru.

Tesla a muncit la săpat şanţuri, pentru a se întreţine

După absolvirea Politehnicii din Graz, Tesla, la numai 24-25 de ani, începe marele parcurs al descoperirilor şi al invenţiilor, la Budapesta, apoi la Paris, în cadrul celebrei Companii Edison. În 1884 pleacă în Statele Unite, în speranța de a lucra direct pentru Edison. Obţine rapid un loc de muncă – inginer in compania lui Edison – impresionându-l pe acesta cu ingeniozitatea sa.

După ce Edison a promis că-i va plăti 50 000 de dolari pentru un design îmbunătățit al generatorului de curent continuu (DC), Tesla a lucrat zi şi noapte, până când a găsit o soluție. Insa Edison a refuzat să plătească, pretinzând că “a glumit”. La scurt timp după aceea, Tesla a renunțat la această slujbă, pentru a-și forma propria companie electrică. În timp ce căuta susținători care să-l ajute în realizarea proiectelor sale, a lucrat la săpat șanțuri pentru 2 dolari pe zi.

Turnul Wardenclyffe, pentru un sistem de comunicații wireless

Nikola Tesla a proiectat, în 1901, Turnul Wardenclyffe, situat pe coasta de nord-est a Long Island, New York, cu scopul de a dezvolta un sistem de comunicații wireless și de a transmite energie electrică fără fir. Planul său inițial pentru turn a fost să creeze un sistem global de comunicații care ar fi putut transmite mesaje și informații în întreaga lume, fără utilizarea cablurilor.

De fapt, proiectul era mult mai ambiţios – un sistem de turnuri (bobine Tesla uriaşe) – care să permită integrarea tuturor liniilor telefonice, care ar fi creat o mass-media globală de știri, ar fi conectat agenţiile de burse ale lumii, ar fi sincronizat ceasurile, ar fi transmis imagini, text și muzică, ar fi oferit un sistem global de navigație pentru a conduce navele și energie pentru a le alimenta, ar fi trimis mesaje – de la o persoană la alta, într-o clipă, către “un receptor ieftin, nu mai mare decât un ceas” şi, mai ales, ar fi transmis gândurile de pe retina cuiva către oricine altcineva ar fi vrut să le vadă. “În lumea turnului, am înceta să mai fim indivizi izolați – susţinea Tesla – pentru că o rezonanță este întotdeauna o relație”.

Energie electrică fără fir

Nikola Tesla, în decembrie 1899 în laboratorul său din Colorado Springs, lângă generatorul său de înaltă tensiune
Nikola Tesla, în decembrie 1899 în laboratorul său din Colorado Springs, lângă generatorul său de înaltă tensiune

Pe măsură ce proiectul Turnului Wardenclyffe a evoluat, Tesla și-a propus să utilizeze turnul și tehnologia asociată pentru a transmite energie electrică fără fir. El credea că acest sistem ar putea furniza energie electrică în mod eficient și economic la nivel mondial, eliminând nevoia de cabluri și conducte de transmisie. Tesla visa la posibilitatea de a oferi energie electrică gratuită pentru toată lumea, contribuind astfel la progresul umanității și la îmbunătățirea condițiilor de trai în întreaga lume.

Cu toate acestea, din cauza dificultăților financiare și a problemelor tehnice, proiectul turnului nu a fost niciodată finalizat conform viziunii inițiale a lui Tesla. Turnul Wardenclyffe a fost abandonat în cele din urmă, iar terenul pe care era construit a fost vândut pentru a acoperi datoriile lui Tesla. Deși nu și-a atins scopul inițial, ideile și inovațiile lui Nikola Tesla în domeniul comunicațiilor wireless și al transmiterii energiei fără fir au avut un impact semnificativ asupra dezvoltării ulterioare a tehnologiei în aceste domenii.

A inventat o barcă telecomandată, despre care credea că ar putea pune capăt oricărui război

La apogeul războiului hispano-american, din 1898, unul dintre proiectele lui Nikola Tesla a fost o barcă în miniatură, care putea fi pornită, oprită și condusă cu semnale radio rudimentare.

Oficiul de Brevete din SUA a refuzat să creadă că ar putea funcționa, așa că a trimis un reprezentant la laboratorul lui Tesla din Manhattan, pentru o demonstrație. El a declarat pentru New York Post că invenția sa, care ar permite să se ducă bătălii fără a pune oamenii în pericol, va face războiul în sine învechit – “Nu se vor mai construi nave de luptă și cea mai grozavă artilerie “plutitoare” nu va mai fi de folos decât la fier vechi”.

“Scutul energetic” a rămas o enigmă

Încă din anii 1930, Tesla concepuse celebra “Rază a Morţii”, un fascicul tip laser mai subţire decât firul de păr, care permitea trimiterea spre un punct foarte îndepărtat a unei energii uriaşe. De asemenea, „scutul energetic” care, în opinia inventatorului, ar fi făcut imposibile războaiele, a rămas un mister, pentru că, la scurtă vreme după ce a anunţat în public faptul că este pe punctul de a descoperi o nouă sursă de energie (era în 1934, în preajma celui de-al Doilea Război Mondial), Nikola Tesla a murit.

A brevetat, de asemenea, o maşină de zbor, fără aripi, fără propulsoare, asemănătoare OZN-urilor, care se putea deplasa în orice direcţie, cu decolare verticală, motor cu alimentare wireless, cu energie electrică, putând să staţioneze în aer, chiar şi la viteze mari ale vântului, iar puterea de zbor, mărturisea inventatorul, “nu va depinde de aripi, ca la păsări, ci de acţiuni mecanice pozitive”. Se va rezolva astfel, considera Nikola Tesla, la sfârşitul sec al XIX-lea, problema locurilor de parcare, pentru că o astfel de maşină va putea staţiona în “turnuri de parcare”, iar şoselele vor deveni, până la urmă, inutile.

Semnalele primite din spațiul cosmic s-au dovedit a fi corecte, un secol mai târziu

În vara anului 1899, Tesla a înființat un laborator în Colorado Springs, pentru a putea folosi stații de mare altitudine pentru a transmite informații și energie electrică pe distanțe lungi. Într-o zi de iulie, în timp ce urmărea furtunile cu fulgere, echipamentul Tesla a primit o serie de semnale radio. După ce a exclus cauzele solare și terestre, a ajuns la concluzia că semnalele trebuie să fie de pe o altă planetă, declaraţie ironizată la vremea respectivă.

În 1996, oamenii de știință au publicat un studiu care reproducea experimentul lui Tesla și care arăta că semnalul a fost de fapt cauzat de trecerea unuia dintre sateliţii naturali ai lui Jupiter – Luna Io – prin câmpul magnetic al planetei.

Nikola Tesla – geniul care a uimit lumea

In laborator
In laborator

Nikola Tesla, geniul care a uimit lumea, s-a stins din viaţă la data de 7 ianuarie 1943, la ora 22:45, în camera sa de hotel, din New York. În necrologul publicat în New York Time, se scria: “Timp de patruzeci de ani a trăit și a lucrat într-o lume a fanteziei trosnind de scântei electrice, plină de turnuri ciudate, pentru a primi și a emite energie și artificii “visătoare”, pentru a-i oferi omului utopic control complet asupra naturii. A fost o viață singuratică”.

Astăzi, tehnologia modernă concretizează multe dintre ideile pe care le-a avut Nikola Tesla, altele vor rămâne, probabil pentru totdeauna, necunoscute sau neînţelese, ca şi enigma porumbelului călător care i-a luminat viaţa.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.