Nixes – spiritele din mitologia nordica si germanica – sau “oamenii marilor” erau cei care, conform traditiei, populau marile, oceanele si raurile. Barbatii nixe, se spune, aratau identic cu omul, singura deosebire fiind aceea ca aveau dintii verzi si purtau o palarie de culoare verde. Femeile nixe erau, oarecum, asemanatoare cu sirenele, fiind de o frumusete coplesitoare.
In zilele senine de vara, acestea puteau fi vazute stand pe malul apei sau chiar in copaci si se presupune ca, de fiecare data cand cineva urma sa se inece, nixes erau vazute dansand pe suprafata apei. Legenda acestor spirite a dainuit de-a lungul secolelor si datorita mentalitatii populare, care a contribuit, din plin, la fabricarea de mici povestioare mai mult sau mai putin credibile, pentru a amplifica misterul tesut in jurul unor asemenea fiinte.
Dintre numeroasele povesti intretinute, cu grija, de popoarele nordice despre aceste creaturi ciudate, cele mai cunoscute sunt cele legate de faptul ca acum cateva sute de ani, legendele spun ca un simplu taran, care locuia in apropierea unui lac, avea o stransa relatie de prietenie cu un om al apelor. Acesta il vizita de foarte multe ori, pe uscat, iar taranul mergea foarte des in castelul de sub apa, care era identic cu un castel de pe uscat. Intr-una din zile, cand amandoi au intrat in castelul subacvatic, nixes i-au aratat taranului o mica incapere in care, pe o masa, erau trei vase. Pamanteanul, curios din fire, l-a intrebat pe omul marilor ce contin, acesta raspunzandu-i ca acolo sunt captive sufletele inecatilor, pentru a nu putea scapa. Fara a face nicio remarca, taranul se intoarce pe uscat, gandindu-se, in continuare, cat de nedreapta era o astfel de situatie. Dupa alte cateva zile, acesta se va intoarce in casa omului marilor si va elibera, fara stirea celui din urma, sufletele care nu reuseau sa-si gaseasca alinarea.
In Westfalia (regiune din Germania de Nord), exista un mic lac ce poarta numele de Darmssen, de unde taranii care locuiau in micul sat Epe, din apropiere, auzeau zgomote ciudate, de ciocan care se loveste de o piatra. La un moment dat, un pescar din acelasi sat gaseste un copil in navoadele pe care le verifica in fiecare dimineata. Cand acesta a ridicat copilul in barca, nixes, spiritele din mitologia nordica si germanica, au inceput sa-l implore sa-l lase in pace pe micut, pentru ca acesta sa se poata intoarce acasa. Taranul, speriat, a luat copilul si l-a crescut in propria lui casa, pana la varsta de 20 de ani, cand a ajuns sa fie cel mai destept si cel mai de incredere om din sat. Intr-o buna zi, prin surprindere, tanarul ii spune pescarului ca trebuie sa-l paraseasca pentru a se intoarce la tatal sau natural, care era un nix. Taranul, disperat si foarte atasat emotional de tanarul pe care acum il considera propriul sau copil, il implora pe acesta sa gaseasca si o alta solutie decat aceea de a pleca. Tanarul ii raspunde ca vor merge impreuna la raul Darmssen, unde el va lovi apa cu o sabie. Daca va curge sange, tanarul ii marturiseste, cu regret in glas, ca va trebui sa-l paraseasca, daca, in schimb, va curge lapte, atunci va ramane cu el. Ajunşi, el a scos sabia si a inceput sa loveasca luciul apei. Nu a curs nici sange, dar nici lapte. Dupa ce a schimbat sabia si a lovit pentru a doua oara, raul s-a inrosit de sange si tanarul s-a aruncat in apa, lasandu-l pe batran cu sufletul indurerat.
O alta legenda spune ca, in Seewenweiher, in Padurea Neagra, locuia un nix care venea in fiecare zi sa munceasca alaturi de tarani, pentru a se reintoarce, seara, in lacul care ii era casa. Taranii, in semn de recunostinta, obisnuiau sa-i lase ceva de mancare, nici prea mult, nici prea putin, undeva pe mal. Tanarul purta haine tocite si foarte vechi, aproape rupte, dar rezista cu indarjire la insistentele taranilor care ii aduceau haine noi si curate pentru a se schimba. Intr-una din zile, tanarul a acceptat propunerea si a imbracat noua haina, spunand trist: “In momentul in care cineva dintre noi este platit, acela trebuie sa dispara, aceasta este ultima zi in care ma veti mai vedea”.
Pe langa aceste legende, in mitologia germana, mai exista un numar foarte mare de povesti despre cum sotiile taranilor sau chiar doamnele din inalta societate erau chemate sa asiste la nastere pe nixes. Legendele spun ca Ahnfrau von Ranzau si Frau von Alvensleben, doua doamne foarte bine primite la curte, in acea perioada straveche, au fost si ele chemate in castelul de sub apa al acestor creaturi mitice. Povestile de aceasta natura sunt prezente si in Scandinavia si, foarte probabil, si in alte culturi, dar nu atat de cunoscute ca si in cazul mitologiei germanice.
