No man’s land – sensul şi originea expresiei

„No man’s land” este o expresie din limba engleză, care s-a internaţionalizat și care are și un corespondent în limba latină – „Terra nullius” – cu același sens: „Ţara nimănui” sau „Teritoriu al nimănui”.

Astăzi, no man’s land poate fi folosit în numeroase contexte, de la dispute teritoriale la zone de incertitudine în diferite domenii. Reflectând asupra modului în care utilizăm această expresie, putem înțelege mai bine complexitatea limbii și a relațiilor umane. Pentru mai multe detalii despre interpretările și utilizarea corectă a altor expresii, consultați articolul nostru despre cum este corect: deseară sau diseară. Acest ghid va lumina diferite aspecte ale limbii și cum contextul poate schimba înțelesul cuvintelor.

În vreme de război, „No man’s land” era considerată zona nelocuită dintre două graniţe sau dintre două linii de front. În timpul Primului Război Mondial, o astfel de zonă se afla, de exemplu, pe frontul de vest, care se întindea de la Canalul Mânecii (în nordul Franţei) până în Elveţia, Belgia Luxemburg, în regiunea în care, mai târziu, între anii 1920 – 1930, Franţa a construit Linia Maginot, modernizată în anii 1930 – 1940, cu scopul declarat al francezilor de a fi pregătiţi pentru un eventual atac din partea Germaniei.

În timp ce explorăm originea no man’s land, este vital să înțelegem cum s-a transformat sensul de-a lungul timpului. Inițial, termenul descria un teren neutilizat sau un teritoriu contestat. În contextul războiului, a devenit simbolul unui spațiu între două fronturi opuse. Această schimbare în semnificație reflectă adaptabilitatea limbii și modul în care evenimentele istorice pot influența terminologia.

În al Doilea Război Mondial, germanii construiseră și ei o linie defensivă, pe o lungime de aproximativ 630 de kilometri – Linia Siegfried – opusă Liniei Maginot. Pentru că o vreme, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, între cele două linii fortificate nu s-a întreprins nicio acțiune militară, părțile combatante fiind în expectativă, respectiva zonă a fost numită „No man’s land”.

O porțiune „No man’s land” a existat și ca măsură de securitate a Cortinei de fier, sintagma care desemna linia de demarcație între Europa Occidentală și Blocul de Est, al țărilor comuniste, în perioada Războiului Rece, perioadă de mari tensiuni ideologice și politice de după al Doilea Război Mondial, până la revoluțiile din 1989. Zidul Berlinului, „Zidul rușinii”, cum a fost numit, între Germania de Vest și cea de Est, era o zonă „No man’s land”, de 5 kilometri, cu ziduri înalte de 3,6 metri și cu turnuri de observație, păzit permanent, din care orice intrus era înlăturat.

La ora actuală, „No man’s land” este, de pildă, „Zona coreeană demilitarizată” dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud, o porțiune de teren lată de 4 kilometri și cu o lungime de 250 de kilometri, zonă-tampon creată în 1953, după Armistițiul dintre cele două Corei, China și ONU. Paradoxal, pentru că zona nu este locuită, această porțiune a devenit unul dintre cele mai bine conservate habitate temperate din lume, cu specii rare, precum cocorul japonez, cocorul cu gât alb, ursul negru asiatic, tigrul siberian etc., în total, peste 2900 de specii de plante și circa 70 de specii de animale.

În 2005, magnatul media american Ted Turner, vizitând Coreea de Nord, și-a exprimat disponibilitatea de a sprijini financiar transformarea acestei zone „No man’s land” într-un sit care să intre în Patrimoniul Mondial UNESCO, intenție refuzată de autoritățile nord-coreene. Și Coreea de Sud a propus, în 2011, trcerea acestei regiuni în World Network of Biosphere Reserves, fără succes și acest demers.

Expresia latinească echivalentă – „Terra nullius” – se folosește mai ales în documentele juridice, pentru a desemna „un teritoriu fără stăpân”, un spațiu care poate fi locuit sau exploatat, dar care nu aparține niciunui stat.

Originea acestei expresii se află în Bula papală „Terra nullius”, a papei Urban al II-lea, din secolul al XI-lea, prin care se recunoștea dreptul statelor catolice europene de a lua în proprietate diverse teritorii. Mai târziu, principiul „Terra nullis” a fost folosit ca justificare a colonizării a numeroase teritorii ale lumii, așa cum s-a întâmplat, de exemplu, în „Lupta pentru Africa” – denumire dată procesului de ocupare a continentului african de către puterile europene, în perioada 1881-1914, sau în colonizarea Australiei de către britanici s.a.m.d. Scenariul luării în posesie a unei „Terra nullius” consta, de obicei, în marcarea unei zone, cu un steag, de către cei care ajungeau primii în teritoriile respective.

La ora actuală, mai există puține „Terra nullius” (plural – „Terrae nullius”)/„No man’s land”, cum ar fi anumite zone din Antarctica, mai exact zona numită „Ţara Marie Byrd”, din vestul celui mai sudic continent, restul teritoriului fiind revendicat de șapte țări. De asemenea, un teritoriu deșertic, aflat între Egipt și Sudan – Bir Tawil – nu este revendicat de niciunul dintre cele două state și nici de către vreun altul din lume.

În 2014, un american, Jeremiah Heaton, a cerut dreptul de proprietate asupra acestui teritoriu, deoarece îi promisese fiicei sale să o facă prințesă undeva în lume. Americanul s-a proclamat rege al „Nord-Sudanului”, fără ca Egiptul sau Sudanul să reacționeze la acest demers.

Insula Hans, cu o suprafață de 1,3 kilometri pătrați, situată între frontierele Canadei și ale Danemarcei, este deocamdată „No man’s land”, deși cele două state o revendică pentru resursele petroliere din regiune.

Pe malul drept al Dunării, între Serbia și Croația, o suprafață de circa 7 kilometri pătrați, acoperită cu pădure, dintr-un „buzunar” al fluviului, nu este revendicată de niciun stat, este „Terra nullius”, motiv pentru care politicianul și activistul ceh Vit Jedlicka a proclamat-o, în 2015, „Liberland” sau „Republica Liberă Liberland”, fără a fi recunoscută însă la nivel internațional.

Și corpurile cerești sunt considerate „Terra nullis”, așa cum se consemnează în „Tratatul de explorare a spațiului cosmic”, din 1967, care interzice dreptul de proprietate al vreunui stat asupra acestora, situație generată de faptul că unele țări avansate tehnologic deja fac proiecte de colonizare pe termen lung, pe Lună sau pe Marte.

Expresia „No man’s land” („Țara nimănui”), pe lângă sensul propriu, consacrat, a dobândit în timp și conotații, astfel încât, astăzi, utilizarea acesteia poate face referire la un loc pustiu sau anost, unde se așteaptă evenimente care nu se produc niciodată.

O ilustrare literară a sensului figurat al acestei expresii este, de pildă, romanul lui Mihail Sadoveanu – „Locul unde nu s-a întâmplat nimic” – a cărui acțiune se desfășoară într-un târg moldovenesc, la sfârșitul secolului al XIX-lea. Romanul a fost ecranizat, în 1989, cu titlul „Noiembrie, ultimul bal”, în regia lui Dan Pita, cu Ștefan Iordache în rolul principal.