Nombrilismul – sensul şi originea cuvântului

„Nombrilismul” este un neologism, un împrumut din limba franceză, la care psihologii apelează pentru a defini diferite nuanţe legate de un mod de a gândi egocentric, dar a cărui utilizare s-a extins şi în alte contexte, de vreme ce, în prezentarea unui roman, de exemplu, se vorbește de „nombrilism național-literar”, într-o lucrare despre coregrafie se pomenește de „nombrilism promovat în statele naționaliste”, într-un interviu, cel intervievat consideră că „defectele constitutive” ale românilor sunt „nombrilismul, pripeala, aplecarea către scandal, șmecheria, descurcăreala” etc.

Strict psihologic, nombrilismul denumește, așadar, o tendință de a raporta totul la sine, de a privi și a interpreta realitatea prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, fiind un termen apropiat semantic de narcisism și megalomanie. Trebuie însă precizat că nu trebuie confundat cu „stima de sine” sau cu „amorul propriu”, care exprimă conștiința propriei valori sau prețuirea (uneori exagerată) a calităților personale. Nombrilismul nu înseamnă a se iubi pe sine mai mult decât pe alții (ceea ce este natural), ci a iubi părerea celorlalți, pentru care nombrilistul se crede „salvatorul”, „tiranul” sau „martirul”.

„Nombrilismul” nu este sinonim nici cu egoismul, care exprimă instinctul de autoconservare și voința de a păstra totul pentru sine. Nombrilismul este un punct de vedere potrivit căruia ceilalți sunt ignorați aproape în totalitate sau contează numai în măsura în care aduc beneficii.

La nivelul limbajului, un nombrilist se poate recunoaște ușor prin insistența obsesivă asupra sinelui – „eu spun”, „eu vreau”, „eu decid”, „mie mi se cuvine”, „pe mine mă interesează”, „cariera mea”, „serviciul meu” etc., dar și prin faptul că orice tentativă de dialog este destinată eșecului. Nombrilistul doar monologhează. Este celebră o întâmplare cu un actor de la Hollywood, elocventă pentru ceea ce înseamnă nombrilismul.

Se spune că actorul respectiv, întâlnindu-se cu o prietenă, a realizat, la un moment dat, că trecuseră aproximativ două ore în care îi vorbise în continuu despre proiectele sale, prezente și viitoare, încercând să o convingă în legătură cu talentul lui, după care s-a oprit spunându-i partenerei: „Scuză-mă, sunt nepoliticos, am vorbit despre mine două ore. Să vorbim și despre tine: Cum mă găsești, sunt interesant?”.

În limbajul colocvial, există o expresie care exprimă perfect sensul neologismului nombrilism: „A se crede/a se considera buricul pământului”, cu sensul „A se crede cel mai important dintre toţi”.

Între nombrilism și expresia „a se crede buricul pământului”, în afară de legătura semantică, mai există una care vizează etimologia cuvântului „nombrilism”, provenit din latina populară – „umbiliculus” (buric), care, în timp, s-a transformat din punct de vedere fonetic, în „umblil”, apoi „lonblil” (în scrierile lui Chretien de Troyes, în Evul Mediu), apoi „nomblil” și „nombril”. Termenul corespunzător din latina cultă este „umbilicus” (ombilic).

Pe o idee legată de nombrilism a fost realizat și filmul „Un american la Paris”, al lui Vicente Minnelli, în care un pianist șomer visează că el poate întruchipa o întreagă orchestră, precum și publicul.

• Implicații moderne și utilizare în societate: Termenul de nombrilism, în timp ce își are rădăcinile în istorie și literatură, a căpătat noi nuanțe în era digitală. Reflectând la autocentrismul prezent în rețelele sociale, putem observa cum nombrilismul se manifestă în comportamentul online al indivizilor. Această introspecție modernă ne ajută să înțelegem cum conceptele vechi se adaptează și rămân relevante în contexte noi.
• Analiza și critica culturală: Discuțiile despre nombrilism deschid calea către o analiză mai amplă a tendințelor culturale și sociale contemporane. Examinarea modului în care individualismul și autocentrismul influențează relațiile interumane și percepția de sine poate oferi o perspectivă valoroasă asupra condiției umane actuale.
• Educație și dezvoltare personală: Înțelegerea nombrilismului și a efectelor sale poate servi ca un instrument important în dezvoltarea personală și educațională. Recunoașterea și depășirea tendințelor autocentriste pot conduce la relații mai sănătoase și la o mai bună înțelegere a lumii din jur.

Pentru a explora mai departe complexitatea limbii și expresiilor, consultă articolul nostru cum este corect: de asemenea, deasemenea sau de as(e)menea.