Nomen est omen este o expresie latinească, însemnând “Numele este omul” sau care se mai traduce şi în variantele: “Numele atrage soarta”/“Un nume, un destin”/”Un destin în nume”/”Numele este un semn”. Această zicere derivă din credinţa romanilor că fiecare persoană are încifrat destinul în numele său. De asemenea, romanii erau convisi că şi denumirile locurilor influenţau în bine sau în rău faptele şi puterea oamenilor.
Un adagiu similar cu Nomen est omen este şi “Nomina sunt consequentia rerum” (“Numele sunt consecinţele lucrurilor”), consemnat de către Iustinian I (cel Mare), împărat bizantin din secolul al V-lea, în lucrarea Institutiones.
Din antichitate şi până astăzi, s-a perpetuat, în tradiţia populară a mai tuturor popoarelor, convingerea că există o legătură între nume şi destin/personalitate, pe care numerologii şi cei care practică onomanţia o interpretează în fel şi chip.
Onomanţia (din grecescul “onoma” – “nume” şi manteia” – “profeţie”) este o “tehnică” de a descifra, de a ghici sau anticipa destinul unei persoane, prin analiza etimologiei, a valorii simbolice a numelui şi chiar a sonorităţii. Cei care practică onomanţia, convinşi că Nomen est omen, susţin că, de pildă, prima literă a prenumelui este importantă şi că prima vocală oferă indicii despre reacţiile instinctive/raţionale ale persoanei respective, în faţa evenimentelor neaşteptate.
Există şi alte discipline care au ca obiect de studiu numele de persoane sau/şi locuri: antroponimia (parte a lingvisticii care studiază numele de persoană), onomastica (ramură a lexicologiei, care studiază numele proprii în funcţie de etimologia lor), etnonimia (care studiază numele popoarelor), bionimia (care se ocupă de studiul numelor tuturor fiinţelor) etc.
Nici psihologii nu au ocolit posibilitatea de a pune în relaţie comportamentul cu sugestii preluate din studiul onomasticii, încercând să găsească tot felul de corespondenţe între nume şi potenţialul pentru succes în viaţă, în şcoală sau pentru practicarea unei anume meserii, altfel spus, să explice că Nomen est omen. De exemplu, într-un studiu – Name stereotypes and teachers’ expectations – publicat în The Journal of Educaţional Psychology, autorii dau exemplul celebrei actriţe Marilyn Monroe, numele cel mai “vândut” şi cel mai popular în epocă, pentru că, spun ei, “anumite caracteristici sonore ale prenumelui produc un efect de atracţie”.
Se poate ca un nume să “seducă”, se subliniază în acelaşi articol, sau să creeze efecte inverse. La şcoală, de pildă, se afirmă în articol, pe baza observaţiilor făcute un timp îndelungat, elevii sunt percepuţi adeseori în funcţie de efectul pe care numele lor îl au asupra profesorilor, iar acest efect trebuie căutat în zonele mai adânci ale subconştientului sau în convingeri personale.
Pornind de la maxima Nomen est omen, funcţionează în prezent şi o organizaţie – Internaţional Council of Onomastic Sciences/ICOS (Consiliul Internaţional al Ştiinţelor Onomastice) – care reuneşte oameni de ştiinţă preocupaţi de studiul numelor de persoană, de locuri, precum şi alte nume proprii, cu scopul de a încuraja şi a coordona acest domeniu la nivel internaţional şi într-un context interdisciplinar. Conferinţa ICOS din 27 octombrie 2018, de exemplu, care va avea loc la Universitatea Glasgow, va fi consacrată Numelor şi identităţii în lumea medievală (The 2018 Medium Ævum Day Conference ‘Names and Identity în the Medieval World).
Acest vechi adagiu, Nomen est omen (Numele este omul) explică, poate, şi de ce, în gândirea magică românească, atunci când un copil este foarte bolnav, trebuie să i se schimbe numele, ca să i se schimbe destinul.
